Neurologii sunt medici specializați în tratarea afecțiunilor care interesează creierul, măduva spinării, rădăcinile și căile nervoase ale nervilor. Câteva dintre afecțiunile specifice acestor zone ale corpului, îngrijite de medicul specialist neurolog, sunt durerile de cap (cefalea și migrena), convulsiile, retardul mental, paraliziile cerebrale, unele boli autoimune (scleroza multiplă), genetice (distrofiile musculare, amiotrofia musculară progresivă) metabolice etc. Un rol aparte în îngrijirea pacienților cu afecțiuni neurologice îl are și medicul neurolog pediatru care este pregătit pentru a diagnostica și trata afecțiuni neurologice complexe ce apar la copii.
Articolul realizat cu ajutorul Prof. Dr. Doina Anca Pleşca
Ce face un medic neurolog pediatru?
Acesta este implicat activ în diagnosticul, tratamentul și monitorizarea afecțiunilor neurologice care survin la sugari, copii și adolescenți. Patologia neurologică regăsită la copii este extrem de complexă, de la afecțiuni acute (meningită, encefalită, crize de convulsii, poliradiculonevrite acute, miozite intrainfecțioase, traumatisme cranio-cerebrale etc.) la afecțiuni cronice, unele progresive și/sau degenerative (tumori, paralizii cerebrale, distrofii musculare, boli neurodegenerative).
Având în vedere complexitatea afecțiunilor neurologice întâlnite la copii și adolescenți, tendința actuală este ca medicul să se orienteze către un domeniu cât mai îngust de patologie pentru a performa cât mai bine în stabilirea diagnosticului și în abordarea terapeutică. Așa se face că în multe țări europene și nu numai, în prezent există medici neurologi pediatri care tratează doar epilepsia și sindroamele epileptice, fie bolile neuromusculare, cefaleea și migrena, paraliziile cerebrale, afecțiunile neurocutanate, patologia tumorală etc.
Ce afecțiuni tratează medicul neurolog pediatru?
Afecțiunile neurologice regăsite la populația pediatrică pot să debuteze acut sau să îmbrace o evoluție cronică, pot să fie condiționate genetic, autoimun, congenital, posttraumatic etc. În acest context, problemele medicale specifice domeniului neurologiei pediatrice sunt extrem de complexe, putând include afecțiuni precum:
- Paroxisme cerebrale convulsivante (epilepsie, sindroame epileptice etc.) sau neconvulsivate;
- Patologie tumorală (cerebrală, medulară etc.);
- Boli ale mușchilor (distrofii musculare, miopatii, dermatomiozită etc.);
- Afecțiuni acute cerebrale, medulare (meningită, encefalită, abcese cerebrale, poliradiculonevrite, miozite etc.);
- Paralizii cerebrale;
- Afecțiuni metabolice;
- Afecțiuni autoimune (Screloză multiplă);
Metode de examinare și investigație utilizate de medicul neurolog pediatru:
Evaluarea unei patologii neurologice presupune o comunicare eficientă cu părinții/aparținătorii copilului. Anamneza (istoricul afecțiunii, modul în care aceasta a debutat, date referitoare la starea de sănătate a aparținătorilor, la evoluția sarcinii, a nașterii, antecedentele patologice ale copilului) atent evaluată, coroborată cu un examen clinic și neurologic amănunțit (din care să nu lipsească evaluarea auzului, văzului, dezvoltarea limbajului, tonusul muscular, reflexele, orientarea temporo-spațială a copilului etc.) permit medicului să contureze un diagnostic. O etapă importantă în stabilirea diagnosticului final este reprezentată de investigațiile paraclinice generale și specifice.
În funcție de semnele și simptomele existente, investigațiile pot să cuprindă:
- Investigații hematologice;
- Investigații necesare identificării unei infecții (puncție lombară cu examinarea de lichid cefalorahidian, hemocultură, urocultură, coprocultură etc.);
- Examen electroencefalografic (EEG);
- Electromiografie (EMG);
- Viteză de conducere;
- Teste genetice;
- Teste metabolice;
- Investigații neuroimagistice (TC, RMN etc.);
- Biopsie musculară sau de nerv;
- Evaluarea auzului (audiogramă) și/sau a văzului.
Pregătirea pentru întâlnirea cu medicul neurolog pediatru
Elementele importante care pot ajuta medicul la prima consultație de neurologie pediatrică sunt:
- Notarea simptomelor, momentul/data apariției acestora, caracterul apariției (acut, lent, progresiv), dacă s-a inițiat o terapie specifică, de când, cu ce, cum a influențat medicația administrată evoluția simptomelor; dacă copilul are istoric de alergii, boli regăsite la alți membri din familie etc.;
- Realizarea unei liste de întrebări;
- Aducerea investigațiilor efectuate în trecut de către pacient;
- Confortul psihologic asigurat de părinți.
Alte surse: https://www.webmd.com/
