Neuropatia periferică este un termen general care se referă la o tulburare a sistemului nervos periferic care se caracterizează prin degradarea și apariția de leziuni la nivelul nervilor periferici și terminațiilor nervoase, cauzând astfel slăbiciune musculară, amorțeală și dureri la nivelul mâinilor și picioarelor. Neuropatia periferică apare foarte frecvent la persoanele vârstnice – 1 din 10 persoane cu vârsta de peste 55 ani sunt afectate de o formă sau alta de neuropatie periferică, iar simptomele asociate variază de obicei în funcție de nervul afectat. Pacienții cu neuropatie periferică au nevoie de îngrijiri medicale specializate și o abordare multidisciplinară pentru a stabili tratamentele optime și pentru a preveni apariția complicațiilor.
Ce este neuropatia periferică?
„Neuropatie periferică” este un termen umbrelă pentru totalitatea bolilor care afectează nervii periferici sau o parte specifică a sistemului nervos periferic. Foarte multe afecțiuni distincte pot duce la apariția neuropatiei periferice, ceea ce explică variabilitatea simptomatologiei. Neuropatia periferică poate afecta regiuni diferite ale corpului, în funcție de factorul care a declanșat boala.
Sistemul nervos periferic (SNP) este una dintre cele două componente principale ale sistemului nervos, alături de sistemul nervos central (SNC), fiind vital pentru controlul și coordonarea activităților corpului, precum și pentru transmiterea de informații între corp și mediul înconjurător. SNP este compus din nervi și ganglioni nervoși care se găsesc în afara creierului și măduvei spinării, ceea ce înseamnă că aceasta este partea care se ocupă de transmiterea informației nervoase de la creier către restul corpului.
Sistemul nervos periferic se împarte în două subcategorii principale: sistemul nervos somatic și sistemul nervos vegetativ (sau autonom). Sistemul nervos somatic controlează mișcarea voluntară a mușchilor, transmite și preia informații senzoriale de la receptori periferici (cum ar fi pielea sau mușchii). În schimb, sistemul nervos vegetativ controlează funcțiile involuntare ale corpului, cum ar fi respirația, bătăile inimii și digestia. Acesta este împărțit în două ramuri principale: sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic, care lucrează împreună pentru a menține homeostazia corpului.
Cauzele neuropatiei periferice
Există multe cauze posibile ale neuropatiei periferice, unele dintre cele mai comune incluzând:
- Diabetul: neuropatia diabetică este o complicație frecventă a diabetului și poate afecta până la jumătate dintre persoanele cu diabet.
- Alcoolismul cronic: consumul excesiv de alcool poate afecta nervii periferici și poate duce la apariția neuropatiei periferice.
- Boli autoimune: boli precum lupusul eritematos sistemic, sindromul Guillain-Barre, sindromul Sjogren, vasculitele și artrita reumatoidă pot afecta nervii periferici.
- Infecții: anumite infecții, cum ar fi difteria, lepra, hepatita cu virus B sau C, infecția cu HIV sau virusuri herpetice, pot duce la neuropatie periferică.
- Expunerea la toxine: anumite substanțe toxice utilizate în industria chimică, cum ar fi metalele grele sau solvenții, pot duce la deteriorarea nervilor periferici.
- Traumatisme sau leziuni: traumele fizice, cum ar fi rănile sau fracturile, sau presiunea pe nervi cauzată de utilizarea îndelungată a unor obiecte precum căștile, pot duce la neuropatie.
- Boli genetice: anumite tipuri de neuropatie periferică sunt moștenite genetic, așa cum este neuropatia Charcot-Marie-Tooth.
- Anumite medicamente: anumite medicamente, cum ar fi cele chimioterapice sau medicamentele pentru tratarea HIV, pot duce la neuropatie ca efect secundar.
- Cancere: formațiunile tumorale maligne sau benigne pot cauza compresia nervilor periferici sau pot declanșa procese autoimune de apărare a corpului care să ducă la degradarea nervilor periferici.
- Boli hematologice: anumite afecțiuni ale măduvei spinării precum gamapatiile monoclonale (mielomul multiplu), limfoamele sau amiloidoza pot cauza apariția neuropatiei periferice.
- Alte boli sistemice: boala cronică de rinichi, ciroza, bolile de țesut conjunctiv, deficitele de vitamina B1, B6, B12 sau hipofuncția glandei tiroide (hipotiroidism).
Tipuri de neuropatie periferică
Neuropatia periferică poate afecta un singur nerv (mononeuropatie), mai mulți nervi sau trunchiuri nervoase care corespund unei regiuni (neuropatie multiplex) sau poate afecta toți nervii periferici din corp (polineuropatie). În funcție de factorul determinant, există mai multe tipuri de neuropatie periferică:
- Neuropatia periferică diabetică: este cea mai comună formă de polineuropatie periferică și apare ca urmare a deteriorării celulelor nervoase din componența nervilor datorată nivelurilor ridicate de zahăr din sânge.
- Neuropatia alcoolică: apare ca urmare a consumului excesiv de alcool și poate fi reversibilă dacă consumul de alcool este oprit.
- Neuropatia ereditară: este o afecțiune genetică care poate fi transmisă de la părinți la copii.
- Neuropatia senzorială: afectează în principal nervii senzitivi și poate cauza apariția de furnicături, amorțeli sau durere la nivelul zonei afectate.
- Neuropatia motorie: afectează nervii motori și poate duce la slăbiciune musculară, scăderea tonusului muscular sau chiar paralizie.
- Neuropatia autonomă: afectează nervii vegetativi care controlează funcțiile corpului care nu sunt sub controlul conștient, cum ar fi respirația, reglarea tensiunii arteriale și a digestiei.
- Mononeuropatia multiplă (multiplex): afectează simultan un număr limitat de nervi sau trunchiuri nervoase, iar simptomele depind de regiunea inervată.
- Polineuropatia: afectează generalizat nervii periferici și poate fi cauzată de o varietate de factori, cum ar fi diabetul (neuropatia diabetică) sau expunerea la agenți toxici.
- Neuropatia senzitivo-motorie: afectează atât nervii senzitivi, cât și nervii motori, putând cauza o variație de senzații la nivelul extremităților – furnicături, amorțeală, durere și slăbiciune musculară.
Simptomele neuropatiei periferice
Neuropatia periferică poate avea o gamă largă de simptome și semne, care pot varia în funcție de tipul și gradul de afectare a nervilor periferici. Boala poate avea un debut progresiv, manifestările inițiale fiind localizate la nivelul extremităților – picioare, mâini, degete. Unele dintre cele mai comune semne și simptome ale neuropatiei periferice includ:
- Durere sau disconfort: durere ascuțită sau senzație de arsură, de înjunghiere, disconfort surd sau senzații de furnicături sau de amorțeală.
- Slăbiciune musculară: pacientul poate avea dificultăți în efectuarea sarcinilor care implică mișcarea sau ridicarea greutăților.
- Pierderea sensibilității: persoana poate experimenta o pierdere a simțului tactil sau vibrator și o scădere a sensibilității la temperatură, durere sau atingere.
- Senzații de furnicături sau de amorțeală: paresteziile pot apărea în diferite zone ale corpului, inclusiv la picioare, mâini sau degete.
- Probleme de coordonare: pacientul poate avea probleme cu echilibrul și coordonarea mișcărilor, ceea ce poate duce la instabilitate și căderi accidentale.
- Sensibilitate crescută la atingere: persoana poate experimenta o sensibilitate crescută la orice tip de atingere sau la presiune.
- Schimbări ale funcțiilor vegetative: neuropatia periferică poate duce la probleme de transpirație excesivă, disfuncție sexuală, tulburări de tranzit intestinal, modificări ale valorilor tensiunii arteriale.
Metode de diagnostic ale neuropatiei periferice
Diagnosticul neuropatiei periferice include examenul fizic și neurologic complet, identificarea altor afecțiuni concomitente și a istoricului personal de boli, precum și efectuarea unor teste imagistice și de laborator. Cele mai utilizate teste diagnostice pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului sunt analizele de sânge, electromiograma, ecografia de părți moi, biopsia de nerv periferic, testarea genetică și examinarea imagistică prin rezonanță magnetică (RMN).
Electromiografia este o investigație minim invazivă care înregistrează și identifică activitatea electrică a nervilor periferici și transmiterea impulsului către mușchi. Cu ajutorul unor electrozi sub formă de ace ce se introduc în mușchi, activitatea electrică și contractilă musculară este înregistrată sub forma unei electromiograme. Această investigație diagnostică poate identifica fibrele nervoase afectate, fie ele senzitive sau motorii, distribuția acestora precum și tipul de afectare nervoasă – leziune axonală sau leziune de tip demielinizant. Datele rezultate la electromiografie trebuie interpretate alături de rezultatele examenului fizic neurologic.
Tratament neuropatie periferică
Tratament medicamentos
Planul de tratament medicamentos pentru neuropatia periferică poate varia în funcție de cauza subiacentă a afecțiunii și de simptomele specifice ale pacientului. Cu toate acestea, există câteva clase de medicamente care sunt frecvent utilizate în tratamentul neuropatiei periferice. Acestea includ:
- Analgezice – acestea sunt utilizate pentru ameliorarea durerii asociate cu neuropatia periferică. Cele mai frecvent utilizate sunt antiinflamatoarele non-steroidiene. Opioidel sunt prescrise numai în cazuri selecționate deoarece provoacă dependență.
- Antidepresive triciclice – acestea sunt utilizate în special pentru a trata durerea neuropată.
- Anticonvulsivante – acestea pot fi utilizate pentru a trata durerea neuropatică și tremorul sau spasmele musculare.
- Vitamine și suplimente alimentare – unele vitamine și minerale sunt utile pentru gestionarea simptomelor neuropatiei periferice. De exemplu, vitamina B12 și acidul alfa-lipoic pot fi utilizate ameliorarea durerii și a altor simptome asociate neuropatiei periferice.
Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS)
TENS (stimulare electrică nervoasă transcutanată) este o formă de terapie care utilizează electrozi plasați pe suprafața pielii pentru a trimite semnale electrice către nervi. Acest tratament poate fi folosit pentru a ameliora durerea și alte simptome asociate cu neuropatia periferică. În timpul tratamentului TENS, electrozii sunt plasați în jurul zonei afectate, iar un dispozitiv electronic furnizează impulsuri electrice către nervii din acea zonă. Aceste impulsuri electrice pot bloca semnalele de durere care sunt transmise la creier și pot reduce inflamația locală, ceea ce poate ajuta la ameliorarea durerii și a altor simptome.
Studiile au arătat că TENS poate fi eficient în ameliorarea durerii și a altor simptome asociate cu neuropatia periferică, precum furnicături sau amorțeală. Cu toate acestea, nu toate persoanele cu neuropatie periferică răspund la tratamentul TENS și poate fi necesară utilizarea unor alte opțiuni de tratament.
Schimbul de plasmă și imunoglobulina intravenoasă
Schimbul de plasmă și imunoglobulina intravenoasă sunt două tratamente imunosupresoare care pot fi utilizate pentru a trata neuropatia periferică de cauze inflamatorii sau autoimune.
Schimbul de plasmă implică recoltarea de plasmă din sângele pacientului, filtrarea acesteia de anticorpi și proteine, cu reintroducerea plasmei în organism. Acest tratament combate inflamația din organism și poate fi eficient în ameliorarea simptomelor neuropatiei periferice cauzate de procese autoimune sau inflamatorii.
Imunoglobulina intravenoasă (IgIV) este un tratament cu anticorpi specifici care pot ajuta la contracararea proceselor autoimune sau inflamatorii. Imunoglobulinele pott fi administrate prin perfuzie intravenoasă și de cele mai multe ori este necesară administrarea repetată a acestui tratament pentru a obține rezultatele dorite.
Tratamentul chirurgical
De obicei, tratamentul chirurgical nu este prima opțiune în tratamentul neuropatiei periferice, ci este rezervat pentru cazurile severe și care nu răspund la alte forme de tratament. Opțiunile de tratament chirurgical pentru neuropatia periferică depind de cauza subiacentă și de simptomele specifice ale pacientului. Acestea sunt:
- Decompresia nervului periferic – aceasta implică eliminarea compresiei de pe nervul afectat prin îndepărtarea țesutului sau a structurii care cauzează presiunea. Această procedură este frecvent utilizată în cazul neuropatiei periferice cauzate de sindromul de tunel carpian sau de hernia de disc vetebrală.
- Reparația nervului – aceasta implică repararea sau înlocuirea nervului afectat sau deteriorat prin chirurgie. Această procedură poate fi necesară în cazul neuropatiei periferice cauzate de traumatisme.
- Neuromodularea – aceasta implică utilizarea unui dispozitiv medical implantat care stimulează nervii afectați pentru a reduce durerea și alte simptome asociate cu neuropatia periferică. Această procedură poate fi utilizată în cazurile severe și care nu răspund la alte forme de tratament.
- Amputația – în cazurile rare în care durerea și simptomele neuropatiei periferice sunt insuportabile și nu pot fi controlate prin alte forme de tratament, poate fi necesară amputația membrelor afectate.
Terapia fizică
Terapia fizică poate fi un tratament eficient pentru ameliorarea simptomelor neuropatiei periferice deoarece ajută la îmbunătățirea mobilității și funcției în cazul în care neuropatia periferică a afectat nervii care controlează mușchii și mișcările. Terapia fizică poate fi utilizată împreună cu tratamente farmacologice pentru a maximiza beneficiile terapeutice.
În timpul terapiei fizice, un specialist Recuperare medicală și un kinetoterapeut va lucra cu pacientul pentru a dezvolta un program individualizat de exerciții fizice. Acestea pot include exerciții care îmbunătățesc forța musculară și flexibilitatea, precum și exerciții de echilibru și coordonare. Fizioterapia și kinetoterapia pot ajuta la prevenirea complicațiilor asociate cu neuropatia periferică, la îmbunătățirea fluxului sanguin către zonele afectate, pot ajuta la creșterea mobilității și a funcției kinetice.
Tratament naturist
Există unele remedii naturale și plante medicinale care pot fi utilizate pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor neuropatiei periferice, dar este important să discutați întotdeauna cu medicul dumneavoastră înainte de a începe orice tratament complementar sau alternativ. Tratamentele naturiste nu vindecă neuropatia. Unele produse naturale pot interfera cu medicamentele prescrise sau pot fi periculoase în anumite situații. Suplimentele alimentare care pot fi utilizate ameliorarea simptomelor neuropatiei periferice și pentru refacerea nervilor periferici includ:
- Capsaicina – o substanță găsită în ardeiul iute care poate ajuta la ameliorarea durerii neuropatice prin blocarea unor substanțe chimice din nervi care transmit semnale dureroase către creier.
- Ginkgo biloba – poate ajuta la îmbunătățirea circulației sanguine și poate reduce inflamația, ceea ce poate fi util în cazul neuropatiei periferice.
- Omega-3 – acizi grași esențiali care pot ajuta la reducerea inflamației și pot fi benefice pentru sănătatea nervilor periferici.
- Vitamina B12 – suplimentarea acestei vitamine poate fi utilă în ameliorarea simptomelor.
