Blog

Tot ce trebuie să știi despre osteoporoză

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza este o boală a sistemului osos, ce apare foarte frecvent în a doua jumătate a vieții, la persoanele în vârstă, și care duce în timp la apariția unor modificări de structură a țesutului osos, prin scăderea densității, modificarea microarhitecturii și creșterea fragilității oaselor scheletului.

Osteoporoza este o afecțiune metabolică ce se instalează treptat, insidios, și nu cauzează apariția unor simptome frapante, extrem de evidente. Nediagnosticată la timp și în lipsa oricăror măsuri de prevenție, această afecțiune crește semnificativ riscul de apariție a unei fracturi osoase chiar și după o cădere sau un traumatism ușor. Atunci când boala este destul de avansată și apar fracturile osoase, calitatea vieții pacienților scade semnificativ datorită dizabilității și pierderii independenței.

Osteoporoza poate afecta atât femeile cât și bărbații, însă, la vârsta menopauzei, datorită scăderii nivelului de hormoni estrogeni, sexul feminin prezintă un risc mai mare de a suferi de osteoporoză comparativ cu cel masculin.

Medicul specialist internist sau geriatru, precum și medicul ortoped sau endocrinolog pot diagnostica osteoporoza și pot orienta pacientul către un tratament adecvat și adaptat nevoilor și particularităților acestuia (vârstă, status fizic, alte boli concomitente, status economic, etc.).

 

Care sunt cauzele apariției osteoporozei?

Oasele sunt cele mai dure structuri anatomice prezente în corpul uman. Ele alcătuiesc scheletul, structura principală care susține și apără organele interne, dar și cea care permite locomoția (mișcările de orice fel).

Țesutul osos, asemenea tuturor celorlalte țesuturi ale organismului uman, se dezvoltă treptat de la naștere și până la vârsta de 20 ani, când oasele își definitivează creșterea, prezintă o structură densă și o rezistență maximală. Pe parcursul vieții țesutul osos este constant reînnoit pentru ca oasele să se mențină rezistente. Atunci când procesele metabolice de înlocuire a țesutului osos vechi cu unul nou, rezistent, este alterat – datorită unor cauze diverse – oasele devin treptat mai fragile și mai puțin rezistente la traumatisme. Acest proces se întâmplă în mod normal la persoanele aflate la vârsta senectuții, când procesele metabolice ale organismului încetinesc și masa osoasă se pierde mai repede decât se formează, sau în mod patologic, la persoanele diagnosticate cu osteoporoză.

Osteoporoza se poate datora fie producției și formării, inadecvate a țesutului osos și a densității acestuia, fie unei pierderi constante de țesut osos. Cele mai cunoscute și întâlnite cauze de apariție a osteoporozei sunt:

  • Scăderea nivelului de hormoni estrogeni – deficiența estrogenilor din perioada de pre-menopauză sau menopauză sau  lipsa de producție a estrogenilor datorată îndepărtării chirurgicale a ovarelor și tulburărilor hormonale (sindromul de insuficiență ovariană prematură, insuficiența glandei pituitare sau producția excesivă de prolactină) duc la alterarea țesutului osos.
  • Administrarea de medicamente care interferă cu metabolismul osos – tratamentul cronic cu anticovulsivante, antidepresive, anticontraceptive cu derivate progesteronice, anticoagulante, chimioterapice sau corticoterapice (glucocorticosteroizii – prednison și metilprednisolon) pot cauza scăderea densității osoase prin alterarea procesului de formare a țesutului osos.
  • Boli sistemice – anumite afecțiuni precum boala inflamatorie intestinală, boala celiacă, fibroza chistică, hipertiroidismul, insuficiența renală, excreția excesivă urinară a calciului sau hiperparatiroidismul pot interfera cu metabolismul și formarea normală a țesutului osos.
  • Patologia oncologică – cancerul este o boală care afectează global metabolismul organismului (dezechilibre hormonale și nutriționale), ceea ce poate duce la instalarea precoce a osteoporozei. Apariția metastazelor osoase și efectuarea de tratamente anticanceroase agresive afectează integritatea țesutului osos, precum și procesele de menținere a acestuia.
  • Stilul de viață sedentar – lipsa activităților fizice de orice fel și greutatea excesivă, necontrolată, duc la pierderea densității și rezistenței osoase.
  • Obiceiurile nocive precum fumatul și alimentația nesănătoasă
  • Sarcina și alăptarea copilului la sân – studiile arată că în perioada maternală, calciul este mobilizat din oase pentru a susține procesele de creștere a copilului și de producție a lactației.
  • Istoric familial de boli osoase și fragilitate osoasă – unele persoane au o predispoziție genetică și pot suferi de osteoporoza datorită moștenirii familiale.

 

Tipurile de osteoporoză

Au fost identificate două tipuri principale de osteoporoză: primară sau secundară.

Osteoporoza primară este cea mai întâlnită formă de boală și include:

  • osteoporoza datorată menopauzei – asociată cu deficitul de hormoni estrogeni și androgeni, având ca rezultat o rată crescută de resorbție osoasă (distrugere a masei osoase) și scăderea densității osoase.
  • osteoporoza datorată îmbătrânirii organismului, denumită și osteoporoza senilă – care reprezintă scăderea graduală a densității osoase pe parcursul vieții, întâlnită la ambele sexe și cauzată de senescența organismului.

Osteoporoza secundară este rezultatul proceselor fiziopatologice din cadrul altor boli sistemice, care interferă cu procesul normal de formare a țesutului osos. Osteoporoza datorată altor afecțiuni poate apare la orice vârstă și este foarte frecvent asociată cu boli precum hipertiroidismul, boala Cushing sau insuficiența renală.

 

Osteoporoza imperfecta

Osteoporoza imperfecta, cunoscută și sub denumirea de „boala oaselor fragile”, este o boală genetică rară a țesutului conjunctiv caracterizată prin fragilitatea excesivă, patologică a oaselor, care se pot fractura în urma unui accident ușor sau chiar în urma efectuării unor mișcări fiziologice, normale. Această boală este cauzată de mutația unei gene care este responsabilă de producția colagenului de tip I și poate avea mai multe forme fenotipice, cu variante clinice ușoare, medii sau chiar cu forme clinice incompatibile cu viața.

 

Osteoporoza juvenila idiopatică

Osteoporoza juvenilă idiopatică este o afecțiune, neereditară, tranzitorie, cu evoluție limitată, care apare în copilărie (mai exact în perioada prepubertală). Este o formă foarte rară de boală pentru care nu se cunoaște o cauză determinantă. Osteoporoza juvenilă idiopatică se asociază cu dureri lombare, de șold sau de picioare și se tratează printr-un program bine stabilit de exerciții fizice precum și printr-o dietă corespunzătoare alături de suplimente de calciu și vitamina D.

 

Simptomele osteoporozei

Osteoporoza este o afecțiune silențioasă care nu determină apariția simptomelor decât în stadiile avansate, atunci când se ajunge la fracturi osoase. Contrar așteptărilor populației durerea de oase nu este un simptom caracteristic osteoporozei, iar durerile osoase pe care persoanele în vârstă le acuză sunt de cele mai multe ori cauzate de boli inflamatorii articulare, boli ale traiectelor nervoase sau de boli osoase precum osteomalacia.

În stadiile avansate, osteoporoza poate determina apariția următoarelor simptome:

  • Durere la nivelul coloanei vertebrale – cauzată deseori de o fractură vertebrală sau de o tasare vertebrală (deformarea severă a corpului vertebral și pierderea formei anatomice).
  • Reducerea vizibilă a înălțimii pacientului – oasele afectate de osteoporoză scad în lungime, ceea ce duce la micșorarea înălțimii persoanei în cauză.
  • Postura necorespunzătoare – datorită osteoporozei, coloana vertebrală se curbează patologic, determinând apariția cifozei sau cifoscoliozei („spate cocoșat”).
  • Fracturi osoase patologice – osteoporoza determină fragilizarea și subțierea oaselor, care se rup și se fisurează mult mai ușor, chiar și în urma unor traumatisme de intensitate minimă. Fracturile vertebrale sunt cele mai des întâlnite, însă și fracturile de șold sau radius sunt extrem de frecvente.
  • Fatigabilitate excesivă

Diagnosticarea osteoporozei

Diagnosticul clinic, de certitudine, al osteoporozei poate fi pus în prezența unei fracturi cu caracteristici specifice de fragilitate – fractură de vertebre, de șold, de pelvis, încheietura mâinii, de humerus sau fractură a coastelor. Fracturile de fragilitate apar spontan sau în urma unui traumatism minor, precum o căzătură de la același nivel cu solul, din picioare, care în mod normal nu ar trebui să provoace niciun fel de fractură.

În lipsa oricărei fracturi de fragilitate, diagnosticul osteoporozei se bazează în principal pe efectuarea unor analize paraclinice (analize de laborator, osteodensitometrie, tomografie computerizată, etc.), care să ateste prezența caracteristicilor principale, definitorii – densitate osoasă scăzută, microarhitectură osoasă afectată și fragilitate osoasă crescută.

Osteodensitometria, denumită și absorțiometria duală cu raze X (DEXA), este o metodă standard de diagnostic a osteoporozei, fiind folosită în toată lumea pentru cuantificarea densității osoase. Cu ajutorul razelor X, această investigație măsoară densitatea osoasă de la nivelul celor mai importante oase ale organismului (coloana vertebrală, șold sau oasele antebrațului), identificând cu succes stadiul de evoluție al bolii, precum și persoanele care ar trebui să primească tratament.

Rezultatele DXA sunt interpretate de medicul specialist, care va calcula un scor (scorul T sau scorul Z) și va stabili gradul de evoluție al osteoporozei. Fiind o investigație non-invazivă și minim iradiantă, specialiștii consideră osteodensitometria drept cea mai utilă investigație în diagnosticul de certitudine al osteoporozei.

Suplimentar osteodenstitometriei, pentru a evalua starea clinico-biologică a pacientului, medicul va recomanda și o serie de analize de laborator. Hemograma, probele de biochimie (nivelul de calciu, magneziu și fosfor din sânge, creatinina serică, albumina serică, fosfataza alcalină, probele de inflamație), nivelul anumitor hormoni și vitamine implicate în metabolismul osos (vitamina D, parathormonul, calcitonina, etc.) sunt analizele de laborator standard pentru evaluarea pacientului cu osteoporoză. Aceste analize pot orienta medicul către identificarea cauzei de apariție a osteoporozei și pot releva eficacitatea tratamentului osteoporotic.

Osteoporoză vs Osteopenie

Osteopenia este termenul medical folosit pentru a descrie stadiul inițial al proceselor de pierdere a durității oaselor, atunci când densitatea țesutului osos nu este suficient de afectată pentru a fi pus diagnosticul de osteoporoză. Osteopenia este definită drept scăderea densității minerale a țesutului osos și este măsurată cu ajutorul osteodensitometriei (DEXA).

Comparativ cu osteoporoza, osteopenia nu este o boală de sine stătătoare și nu determină apariția unor semne sau simptome, precum fracturile de fragilitate. Persoanele care prezintă osteopenie nu vor dezvolta obligatoriu osteoporoza în timp, însă vor trebui să efectueze regulat evaluarea osteodensitometrică pentru monitorizarea densității osoase minerale.

 

Tratamentul osteoporozei

Tratamentul osteoporozei este unul complex și trebuie stabilit în funcție de pacient și particularitățile acestuia. Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie evaluat din punct de vedere clinico-biologic pentru a detecta posibile cauze remediabile sau alți factori care ar putea contribui la apariția osteoporozei. Astfel, medicul trebuie să evalueze eventuale alte comorbidități (afecțiuni digestive, stricturi esofagiene, tulburări endocrine, etc.) și trebuie să îndemne pacientul să își rezolve problemele stomatologice sau să execute eventuale proceduri dentare invazive (implanturi, exctracții, adiții osoase, etc.).

Ghidurile de specialitate recomandă ca tratamentul osteoporozei să aibă la bază riscul de apariție a unei fracturi de fragilitate în următorii 10 ani, calculat în funcție de rezultatele osteodensitometriei DEXA. Pentru persoanele cu risc scăzut, tratamentul include în principal măsuri active de modificare a factorilor de risc asociați osteoporozei și nu medicație cu substanțe active. Persoanele diagnosticate cu osteoporoză avansată sau cele cu risc major de apariție a fracturilor spontane vor urma un tratament medicamentos cu bisfosfonați, hormoni sau anticorpi monoclonali, pe lângă modificarea factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Administrarea de bisfosfonați

Bisfosfonații sunt un grup de medicamente care încetinesc distrugerea și resorbția țesutului osos, fiind intens utilizate pentru tratamentul și prevenția osteoporozei la femeile aflate în perioada menopauzei, dar nu numai. Ghidurile de specialitate recomandă inițierea tratamentului pentru osteoporoză cu bisfosfonați datorită eficacității, costurilor favorabile și datorită siguranței pe termen lung. Din această clasă de medicamente fac parte:

  • Alendronat-ul – este un medicament care reduce riscul de apariție a fracturilor de fragilitate și reduce pierderea în înălțime asociată cu tasările și fracturile vertebrale.
  • Risendronat-ul – medicament cu proprietăți similare alendronat-ului, fiind recomandat atât pentru prevenție, cât și pentru tratamentul osteoporozei.
  • Acidul zolendronic – este un medicament cu administrare intravenoasă, anuală, ce poate îmbunătăți densitatea minerală o oaselor, fiind recomandat pacienților ce nu pot tolera bisfosfonații.

Bisfosfonații sunt contraindicați la pacienții cu tulburări gastrointestinale, la cei cu intoleranță orală la medicamente,  cu insuficiență renală cronică sau la pacienții care au suferit operații bariatrice și anastomoze gastrointestinale de micșorare a stomacului. Reacțiile adverse la bisfosfonați includ starea de greață, durerile abdominale și arsurile gastrice. Acestea apar foarte rar atunci când pacienții administrează medicația corespunzător, conform recomandărilor medicului curant.

Terapia hormonală

Pentru femeile la menopauză, terapia de substituție hormonală ajută oasele să își mențină rezistența și densitatea minerală, însă trebuie recomandată cu precauție datorită riscurilor treomboembolice asociate. În prezent, pentru tratamentul osteoporozei există o clasă de medicamente denumită „modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni” ce au efect dovedit în inhibarea procesului de distrugere și resorbție osoasă, precum și în profilaxia cancerului de sân. Medicamente precum raloxifen sau tamoxifen s-au dovedit eficace în scăderea riscului de fracturi osoase la nivelul vertebrelor și șoldului la femeile aflate la menopauză.

Tratamentul cu derivați de estrogen sau progesteron, principalii hormonii sexuali feminini implicați în metabolismul osos, nu mai este recomandat ca terapie de primă intenție din cauza efectelor secundare – risc crescut de apariție a cancerului de sân, accidentului vascular cerebral sau tromboembolismului venos.

 

Modificarea stilului de viață și tratament igieno-dietetic

Modificarea stilului de viață este una dintre elementele cheie ale tratamentului pentru osteoporoză. Studiile arată că adoptarea unei diete bogate în calciu și vitamina D (aici sunt permise și suplimentele alimentare), încetarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, precum și efectuarea de exerciții fizice zilnice duc la menținerea sau chiar îmbunătățirea densității osoase.

Fizioterapia

Persoanele diagnosticate cu osteoporoză sau cele care vor să prevină apariția osteoporozei trebuie să facă o serie de schimbări în rutina zilnică și să introducă un program regulat de activități fizice. Acestea pot fi efectuate sub îndrumarea unui medic specialist în recuperare medicală, de un kinetoterapeut sau pot fi efectuate la domiciliu de către pacient.

Fizioterapia poate fi utilă în tratamentul osteoporozei deoarece mobilizează articulațiile și coloana vertebrală, activează grupele musculare și crește flexibilitatea pentru a recăpăta fără durere tonusul muscular. Câteva ședințe de fizioterapie pot iniția pacientul și î pot ajuta să își construiască rutina zilnică adecvată nevoilor proprii.

Exercițiile fizice, efectuate regulat, întăresc rezistența musculară, îmbunătățesc echilibrul și postura corpului, scăzând riscul de cădere, care poate duce la fracturi sau alte traumatisme. Studiile arată faptul că cele mai eficiente exerciții fizice pentru prevenția osteoporozei sunt cele cu ridicare de greutăți sau cele care folosesc propria greutate corporală. Forțele aplicate de mușchi asupra oaselor în momentul ridicării de greutăți stimulează țesutul osos și activează celulele producătoare de matrice osoasă, crescând în timp densitatea osoasă și rezistența oaselor.

Tratamentul cu produse naturiste

Dieta optimă pentru prevenția sau tratamentul osteoporozei include un consum adecvat de calorii (deseori osteoporoza se datorează malnutriției, adică consumului limitat de alimente bogate în vitamine, calciu, fier și vitamina D). Dieta alimentară normocalorică, bogată în nutrienți și micronutrienți poate fi de cele mai multe ori suficientă pentru susținerea metabolismului osos, însă atunci când deficitul de nutrienți este sever, medicul specialist recomandă suplimentarea acestora din surse externe, naturale.

Femeile aflate în perioada menopauzei ar trebui să asocieze dietei alimentare și o serie de suplimente cu:

  • Calciu elemental (carbonat de calciu sau citrat de calciu) – 500 sau 1000 mg/zilnic
  • Vitamina D (ergocalciferol sau cholecalciferol) – minimum 800 UI zilnic, ideal 1000 UI zilnic

 

Regimul alimentar pentru persoanele cu osteoporoză

Persoanele diagnosticate cu osteoporoză trebuie să opteze pentru un regim alimentar bogat în nutrienți și micronutrienți. Organismul extrage din alimentele consumate mineralele și vitaminele necesare metabolismului osos (calciu, magneziu, fosfor, vitamina D). Astfel, pentru prevenția sau tratamentul osteoporozei se recomandă includerea în dietă preponderent a alimentelor de origine vegetală și a lactatelor.

Calciul este un micronutrient esențial organismului pentru o sumedenie de procese metabolice și se găsește în foarte multe alimente, însă cantitatea cea mai mare și cea mai ușor de asimilat de către organism se întâlnește în: lapte, iaurt, brânză, tofu, lapte de migdale, soia sau ovăz, legume verzi, fasole verde, nuci, cereale, soia, sucuri de fructe și legume, etc.

Vitamina D este cel mai important nutrient pentru metabolismul osos. Lipsa vitaminei D din organism poate provoca o serie de afecțiuni grave: osteoporoză, osteomalacie, rahitism, etc. Vitamina D se produce în principal la nivelul pielii, după expunerea la soare. În alimente, Vitamina D se găsește în cantități mici și se asimilează destul de greu la nivelul tubului digestiv. Alimentele cu nivelul cel mai mare de vitamina D sunt produsele din lapte, laptele dulce, grăsimea de pește, uleiul de cod, somon, ciupercile, tonul, sardinele, sucul de portocale, ficatul de vită, ouăle, cerealele, etc.

Care sunt persoanele predispuse la osteoporoza?

Cel mai adesea persoanele predispuse la apariția osteoporozei sunt:

  • Cele cu vârsta peste 60 ani
  • Cele care au suferit o fractură osoasă după vârsta de 50 ani
  • Cele cu greutate corporală mică
  • Cele care au observat o scădere a înălțimii
  • Femeile aflate în perioada de premenopauză, menopauză sau postmenopauză
  • Cele care au boli cronice asociate cu osteoporoza (diabet zaharat, hipertiroidism, ciroză hepatică, etc.)
  • Cele care se află în tratament cronic cu alte medicamente (corticosteroizi, chimioterapice, anticonvulsivante, etc.)
  • Cele care fumează sau care consumă alcool în cantități mari
  • Bărbații diagnosticați cu cancer de prostată
  • Femeile diagnosticate cu cancer de sân

 

Factori de risc asociați osteoporozei

Unul dintre pașii cei mai importanți în prevenția osteoporozei este cunoașterea și identificarea factorilor de risc asociați osteoporozei. Vârsta înaintată, etnicitatea, istoricul de  fracturi osoase, tratamentul cronic cu corticosteroizi, istoric familial parental de fractură de șold, malnutriția și greutatea corporală scăzută (greutate mai mică de 58 kg), fumatul, consumul cronic și excesiv de alcool, etc. Artrita reumatoidă, hipogonadismul, menopauza prematură, sindromul de malabsorbție, boala inflamatorie intestinală, afectarea ficatului sau ciroza hepatică sunt boli considerate factori de risc pentru apariția osteoporozei.

Dacă o persoană a fost identificată cu mai mulți factori de risc, asta nu înseamnă că o să dezvolte neapărat osteoporoză, însă probabilitatea este mult mai mare și trebuie avută în vedere monitorizarea medicală anuală și modificarea stilului de viață.

Metode de prevenire a osteoporozei

Osteoporoza este o boală care poate fi prevenită cu succes și diagnosticată timpuriu. Prevenția osteoporozei se bazează pe adoptarea unui stil de viață sănătos și menținerea acestuia indiferent de vârstă. Mai exact, prevenția osteoporozei începe în copilărie, când o alimentație adecvată și practicarea consecventă de sport pot garanta achiziția densității osoase optime la vârsta de adult. Cu cât densitatea osoasă este mai bună atunci când se ajunge la vârsta de adult, cu atât este mai puțin probabil să suferi de osteoporoză la bătrânețe.

Iată câteva sfaturi simple:

  • Asigură-ți o dietă sănătoasă, bogată în calciu și proteine!
  • Ia-ți doza de vitamina D prin expunere la soare, cel puțin 10 minute pe zi!
  • Menține-ți greutatea corporală!
  • Fii activ și practică orice tip de sport care să îți întărească musculatura!
  • Nu fuma și nu consuma alcool în mod excesiv!
  • Mergi regulat la medic pentru a monitoriza sănătatea oaselor!

Măsuri de prevenție a osteoporozei pentru seniori

Persoanele ajunse la vârsta senectuții sunt cele mai predispuse la apariția osteoporozei. Peste 75% dintre fracturile de șold sau încheietură a mâinii se întâmplă persoanelor cu vârsta peste 65 ani. Aceștia trebuie să acorde o atenție specială următoarelor:

  • Nivelului de calciu, proteine și vitamina D – odată cu înaintarea în vârstă, nivelurile de micronutrienți din organism scad datorită absorbției digestive deficitare și datorită timpului mult mai scăzut petrecut în exterior.
  • Exercițiilor fizice de întărire a musculaturii și de menținere a posturii – menținerea unei vieți active previne căderile accidentale și fracturile osoase.
  • Monitorizării medicale – mergi la doctor pentru a evalua și identifica factorii de risc asociați osteoporozei.

Resurse: