enayatimedicalcity.ro

Reeducarea deglutiției la pacienții cu scleroză multiplă - Enayati Medical City

Reeducarea deglutiției la pacienții cu scleroză multiplă

Ce este scleroza multiplă?

Scleroza multiplă este o maladie neuroinflamatorie, cu evoluție cronică, având diferite forme de manifestare, putând debuta cu un singur simptom sau cu mai multe. Cele mai frecvent întâlnite sunt tulburările de sensibilitate (paresteziile), dificultățile de mers, problemele vizuale, fatigabilitatea (oboseala nejustificată), deficitele motorii, amețelile, tulburările de echilibru, durerile, spasmele musculare, depresia și anxietatea, tulburările sfincteriene și afectarea înghițirii lichidelor sau a solidelor (deglutiției).

De ce pacienții cu scleroză multiplă se confruntă cu probleme de înghițire?

Înghițirea poate fi dificilă sau imposibilă în cazul unora dintre pacienții cu scleroză multiplă (SM), cu prevalență mai mare în formele progresive de boală și în stadiile mai avansate ale bolii, putând genera deshidratare, malnutriție și o complicație extrem de severă, respectiv pneumonia de aspirație, cu risc vital. Prin apariția unei plăci de demielinizare la nivelul nucleilor nervilor cranieni motori și micști din bulbul rahidian, cerebelului sau la nivelul fibrelor corticobulbare, poate fi afectată atât contracția musculaturii care intervine în deglutiție, cât și coordonarea acestor mușchi (agoniști și antagoniști). Un screening atent al deglutiției este obligatoriu în cazul pacienților diagnosticați cu scleroză multiplă, folosind chestionarul DYMUS (DYsphagia in MUltiple Sclerosis) sau teste invazive precum videofluoroscopia sau endoscopia cu fibră optică.

 

244 Difficulty Swallowing Stock Photos, Pictures & Royalty-Free Images -  iStock

 

Deglutiția (înghițirea) se desfășoară în trei timpi: etapa bucală (parțial voluntară), urmată de cea faringiană și de cea esofagiană, în care transportul bolusului alimentar se realizează involuntar de la istmul orofaringian până în stomac.

Tulburările deglutiției în etapa bucală se datorează imposibilității trecerii bolusului alimentar din cavitatea bucală în orofaringe, datorită funcționării neadecvate (necoordonate sau prin deficite motorii) a structurilor nervoase și musculare implicate în acest proces.

Scopul tratamentului, respectiv al recuperării disfagiei, constă în obținerea unei deglutiții sigure (în primul rând prin reducerea riscului de aspirație, respectiv de pătrundere a alimentelor în căile aeriene și în plămâni). Tratamentul se face individualizat, ținând cont de problemele fiecărui pacient, de capacitățile sale fizice și cognitive, precum și de dorințele acestuia privind reabilitarea. Planul de recuperare al deglutiției este extrem de complex, cuprinzând o multitudine de tehnici, având ca și scop reluarea alimentației și creșterea calității vieții.

Terapia disfagiei constă în principal în ajustarea posturii în momentul alimentării, învățarea unor tehnici de deglutiție, exerciții de deglutiție, stimulare electrică utilizând aparatură specifică, adaptarea dietei – respectiv a consistenței alimentelor în funcție de deficitele neurologice existente.

Adaptarea posturală are drept scop modificarea traiectului bolusului alimentar în timpul deglutiției. Poziția corectă pentru deglutiție este cea șezândă, cu trunchiul rectiliniu, poziționat la 90 de grade față de orizontală. Alte poziții indicate sunt: flexia laterală a capului, rotația laterală a capului, hiperextensia capului către posterior.

Tehnicile de deglutiție se pot clasifica în manevre indirecte (efectuate în absența unui bol alimentar în cavitatea bucală) și manevre directe (care presupun prezența unui lichid sau bol alimentar solid în cavitatea bucală).

Exercițiile de deglutiție cuprind exerciții de forță și mobilitate a musculaturii implicate în cele trei etape ale deglutiției, exerciții de ghidare, mobilizare și control al bolusului alimentar. Ele se recomandă pentru creșterea amplitudinii mișcărilor: buzelor, limbii, palatului moale, musculaturii obrajilor și mandibulei, faringelui și laringelui. Se recomandă de asemenea exerciții adresate musculaturii cervicale (exercițiile Shaker izokinetic și Shaker izometric), manevra supraglotică, manevra super-supra glotică, deglutiția de efort, manevra Mendelsohn, manevra Masako etc.

O altă modalitate de recuperare a deglutiției este terapia non-invazivă prin utilizarea electrostimulării neuromusculare. Această tehnică contribuie la tonifierea musculară și la activarea grupelor musculare implicate în procesul de înghițire. Este o terapie sigură și eficientă în tratarea non-farmacologică a disfagiei, reduce timpul de recuperare și contribuie la menținerea pe termen lung a rezultatelor obținute.

 

Surse

Camelia Daniela Cucu – expert în recuperarea deglutiției, logoped, psiholog, doctorand

Dr. Gabriela Mihăilescu – medic primar neurolog, doctor în științe medicale, lector universitar