Testimonial Recuperare Medicală: „Am adus-o pe mama la Enayati Hospital și a fost cea mai bună decizie pentru ea și pentru mine”

Sper ca experiența mea să îi ajute și pe alți pacienți și aparținători care sunt în dilema – după protezare de șold, mai bine merg acasă, sau la o clinică specializată. Merită sau nu investiția?

Miturile spun că imediat după ce iese din spital, pacientul își reia viața normal. Ei, nu e tocmai așa. Primele 4 săptămâni (2 până la scoaterea firelor, 2 după) sunt cruciale pentru evoluția pacientului, dar și foarte dificile pentru pacient și familie. O recuperare precară în perioada aceasta va afecta stilul de viață în anii care urmează.

Pe scurt, mama (67 de ani), șold stâng protezat. După ce a fost plimbată între spitale de stat și private, pe motiv că este un pacient care poate deveni complex în timpul operației, am găsit un medic excepțional, Dr. Robert Manolescu la Spitalul Universitar. Un profesionist care a realizat o operație impecabilă în ciuda tuturor afecțiunilor pentru care mama a fost refuzată la spitale private și la Foișorul de Foc, deși starea ei devenise critică și interveția chirurgicală trebuia urgentată.

Cât pacientul este în spital, e în siguranță, însă ce faci după externare?

În realitate, un pacient cu proteză de șold nu își reia viața normală imediat după operație, mai ales la o vârstă ceva mai înaintată, când există și contexte generate de alte afecțiuni ale vârstei – greutate, coloană, incontinență urinară, gonartroză etc.

Totodată, un apartament/o casă nu este un spațiu pregătit pentru o persoană care abia se deplasează în cadru.

Lucrurile mici pe care le făcea înainte devin dificile. Urcat/coborât din pat, intrat la duș cu cadrul (cadrul este mare, iar întoarcerea implică mișcări mai ample, tăietura nu trebuie udată), nu se poate apleca/nu își poate pregăti de mâncare, se așază mai greu pe vasul de WC (chiar și înălțat), nu își poate pune singur lenjeria intimă/scutec tip chilot (și e nevoie, pentru că face pe el până ajunge la baie), nu știe să calce corect, se dezechilibrează, poate să cadă/să alunece și să spargă proteza, ceea ce înseamnă că trebuie reluată operația. Totodată, are nevoie să meargă pe distanțe mai lungi decât holul unei case.

Mama locuiește singură, iar un pacient cu proteză de șold are nevoie supraveghere 24/24 la început.

Inițial, ne-am gândit la costuri și am făcut un plan în care să avem 2 doamne care să stea cu mama, una dimineață, alta noaptea, am tot căutat kinetoterapeuți în zonă, care să poată acoperi un program zilnic de recuperare. Să țineți cont că atât doamnele care vin pentru îngrijire, cât și kinetorepauții, precum bonele  – pentru cine are experiență, te anunță de azi pe mâine că nu mai pot veni și trebuie rapid să găsești înlocuitor.

Totodată, este de luat în calcul faptul că operația de protezare de șold este o traumă pentru un pacient. Se simte vulnerabil, trist, speriat, este ceva mai nervos, în special cu membrii de familie apropiați.

Știam de Enayati Medical City (EMC), însă m-am gândit la costuri. După ce am pus însă cap-coadă costurile cu doamnele care vin acasă, kinetoterapeuții, stresul cu mama, faptul că trebuia să mă ocup de încă o casă – cumpărături, curățenie, înlocuit personal care te anunță că nu mai poate veni, dar și costuri în cazul în care mama cădea, transport pentru scosul firelor etc., mi-am dat seama că EMC este cea mai bună soluție, și așa a fost.

Am adus-o pe mama cu o salvare privată de la Spitalul Universitar la EMC, a fost un cost super decent. Imediat a fost preluată de o echipă condusă de Prof. Dr. Sidenco Luminița.

I s-au făcut analize de sânge, baie (asistentele știau să spele un pacient operat, cu toate rigorile unei astfel de proceduri), a primit masa de prânz, a venit kinetoterapeutul pentru o evaluare inițială. A realizat atunci că mama nu știa să meargă corect cu cadrul, trăgea piciorul operat pentru că se temea să calce, și a exersat cu ea mersul corect încă din prima zi.

A doua zi a primit planul de recuperare. Făcea mai multă gimnastică decât mine😊 Kineto, fizio, masaj zilnic, timp de 4 săptămâni. Avea mesele asigurate, noi am optat pentru un regim de dietă, mama fiind supraponderală, și a slăbit 5 kg, exact cum ne-am propus. Tot acolo i-au scos și firele după 2 săptămâni, așa că ne-au scutit de încă un drum cu salvarea la Spitalul Universitar și înapoi.

Iarăși, foarte important, personalul medical extrem de amabil, disponibil și preocupat ca pacientul să devină independent realizând mișcările corect. Toți foarte veseli, simpatici, extrem de profi și respectuoși cu pacienții. Condițiile de la centrul de recuperare impecabile – curățenie, calitatea paturilor, condițiile de la grupurile sanitare. Au inclusiv servicii de mani/pedi pentru persoanele care au nevoie, la costuri rezonabile.

Timp de 4 săptămâni am stat liniștită, o știam pe mama în perfectă siguranță. Acolo avea toată îngrijirea și atenția de care avea nevoie.

Cel mai important, mama a revenit acasă sigură pe ea, făcea mișcări imposibil de realizat după operație, este complet independentă – se spală, își gătește, coboară și urcă scările singură.

Enayati Hospital a meritat din plin – recuperarea ei corectă, empatia pentru pacient, serviciile all inclusive, liniștea mea.