Mpox și variola maimuței cu transmitere inter-umană

ℹ️ Despre Mpox și variola maimuțelor cu transmitere inter-umană

Mpox este o boală infecțioasă cauzată de virusul monkeypox, un membru al genului Orthopoxvirus, din aceeași familie cu virusul variolei. Deși inițial a fost o boală zoonotică rară, transmisă de la animale la oameni, în special în regiunile din Africa Centrală și de Vest, peisajul epidemiologic s-a schimbat dramatic. Focarul global care a început în mai 2022 a transformat Mpox într-o problemă de sănătate publică globală, caracterizată predominant prin transmitere inter-umană.

În noiembrie 2022, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recomandat schimbarea denumirii din “variola maimuței” (monkeypox) în “Mpox”. Această decizie a fost luată pentru a reduce stigmatizarea și conotațiile rasiste sau geografice incorecte asociate cu vechiul nume. De asemenea, ajută la clarificarea faptului că maimuțele nu sunt principalul rezervor al virusului; de fapt, acesta este purtat mai ales de mici rozătoare sălbatice din Africa.

Principalul mod de transmitere în focarul recent este contactul fizic apropiat, prelungit și intim cu o persoană infectată. Acesta include contactul piele-pe-piele, contactul cu leziunile cutanate, fluidele corporale (salivă, secreții respiratorii) și, în mod semnificativ, contactul sexual. Deși virusul poate fi prezent în picăturile respiratorii mari, spre deosebire de virusuri precum cel al COVID-19, nu se răspândește eficient pe distanțe mari în aer.

Focarul global a fost determinat în principal de clada IIb a virusului, care, deși mai puțin severă decât clada I, a demonstrat o capacitate crescută de transmitere susținută de la om la om, în special în rețelele sociale și sexuale dense. În România, conform datelor INSP, au fost confirmate 48 de cazuri între 2022 și 2024, majoritatea având legături epidemiologice cu alte țări europene și fiind raportate în rândul bărbaților care au relații sexuale cu alți bărbați (MSM).

🦠 Ce este Mpox?

Mpox este cauzat de un virus ADN dublu-catenar de dimensiuni mari, ceea ce îl face relativ stabil și rezistent în mediul înconjurător pe suprafețe contaminate (haine, lenjerie de pat, prosoape). Perioada de incubație – timpul de la expunerea la virus până la apariția primelor simptome – este de obicei între 5 și 21 de zile, cu o medie de 6 până la 13 zile.

Ceea ce distinge în mod clasic Mpoxul de variolă (o boală mult mai severă, eradicată la nivel global în 1980) este prezența limfadenopatiei, adică umflarea vizibilă și adesea dureroasă a ganglionilor limfatici. Aceasta poate apărea în zona gâtului (cervicală), sub braț (axilară) sau în zona inghinală. Limfadenopatia apare de obicei în faza incipientă a bolii, înainte sau odată cu erupția cutanată, și este un indiciu clinic valoros pentru medici în procesul de diagnosticare diferențială.

🌡️ Simptome

Simptomele Mpox apar de obicei în două etape distincte. Majoritatea persoanelor infectate se recuperează în 2 până la 4 săptămâni, dar boala poate fi severă, în special la copii, femei însărcinate și persoane cu sistemul imunitar slăbit.

• Faza de invazie (0-5 zile): Această perioadă premergătoare erupției este adesea descrisă ca având simptome asemănătoare gripei. Simptomele comune includ:

  • Febră (adesea primul semn)
  • Cefalee intensă (dureri de cap severe)
  • Mialgii (dureri musculare) și dureri de spate
  • Astenie (stare de oboseală profundă, lipsă de energie)
  • Limfadenopatie (umflarea ganglionilor limfatici), prezentă la 80-90% dintre cazuri.
• Faza eruptivă (la 1-3 zile după febră): Erupția cutanată este caracteristica definitorie a bolii.

  • Evoluția leziunilor: Începe cu macule (pete plate), progresează la papule (leziuni ferme, ridicate), apoi la vezicule (bășici cu lichid clar), pustule (bășici cu puroi) și, în final, cruste care se usucă și cad.
  • Localizare: Clasica, erupția avea o distribuție centrifugă (mai pronunțată pe față și extremități). În focarul din 2022, leziunile au fost frecvent localizate (sau chiar exclusiv) în zona genitală, perianală și orală (până la 70% din cazuri), ceea ce a dus la confuzii cu infecțiile cu transmitere sexuală precum herpesul sau sifilisul. Palmele și tălpile pot fi, de asemenea, afectate.
  • Număr de leziuni: Variază de la câteva leziuni izolate la câteva sute.
  • Senzații: Leziunile pot fi extrem de dureroase sau pot provoca mâncărimi intense (prurit).

O persoană este considerată contagioasă din momentul apariției simptomelor (posibil cu 1-4 zile înainte de erupție) și până când toate leziunile s-au vindecat complet, crustele au căzut și s-a format un strat nou de piele, un proces care durează de obicei 2-4 săptămâni.

Simptome rare, dar severe pot include complicații precum encefalita (inflamația creierului), miocardita (inflamația mușchiului inimii), pneumonia secundară sau infecții oculare care pot duce la pierderea vederii. Acestea sunt mai probabile la persoanele cu imunitate compromisă. Formele asimptomatice sunt considerate foarte rare (sub 1%).

🔬 Cauze și factori de risc pentru transmitere inter-umană

Spre deosebire de focarele istorice dominate de transmiterea zoonotică, focarul global din 2022-2025 s-a caracterizat printr-o transmitere eficientă și susținută de la om la om. Înțelegerea acestor mecanisme este crucială pentru prevenție.

Cauzele transmiterii inter-umane

Transmiterea virusului Mpox între oameni necesită un contact apropiat și prelungit. Virusul pătrunde în corp prin leziuni ale pielii (chiar și micro-leziuni invizibile), tractul respirator sau mucoase (ochi, nas, gură, organe genitale).

• Contact direct piele-pe-piele: Acesta este cel mai comun mod de transmitere. Atingerea directă a erupției, leziunilor, veziculelor sau crustelor unei persoane infectate este foarte eficientă în transmiterea virusului. Aceasta include îmbrățișări, masaj și, în special, contactul sexual.
• Contact sexual: Deși Mpox nu este clasificată strict ca o infecție cu transmitere sexuală (ITS), contactul intim din timpul sexului (oral, anal, vaginal) este un mod de transmitere extrem de eficient. Peste 80% din cazurile din SUA și Europa în 2022 au fost legate de contact sexual. Virusul a fost detectat în materialul seminal, dar rolul acestuia în transmitere este încă în studiu; contactul direct cu leziunile genitale sau perianale este principala cale.
• Contact cu obiecte contaminate (fomite): Virusul poate supraviețui pe suprafețe și materiale. Utilizarea la comun a lenjeriei de pat, prosoapelor, hainelor, veselei sau jucăriilor sexuale care au fost în contact cu o persoană infectată poate duce la transmitere.
• Picături respiratorii: Transmiterea prin picături respiratorii este posibilă, dar necesită un contact prelungit, față în față, deoarece picăturile sunt mari și nu călătoresc pe distanțe lungi în aer. Riscul este mai mare în rândul membrilor aceleiași gospodării sau al personalului medical care nu folosește echipament de protecție.
• Transmitere transplacentară: O mamă infectată poate transmite virusul fătului în timpul sarcinii (transmitere verticală).

Factori de risc

Deși oricine poate contracta Mpox prin contact apropiat cu o persoană infectată, datele epidemiologice din focarul global au evidențiat anumite grupuri cu un risc crescut de expunere și infecție:

• Bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați (MSM): Acest grup a reprezentat majoritatea cazurilor la nivel global (70-90%). Acest lucru nu se datorează unei vulnerabilități biologice, ci faptului că virusul s-a răspândit inițial rapid în rețele sociale și sexuale dense din cadrul acestei comunități.
• Persoanele cu parteneri sexuali multipli sau anonimi: Un număr mai mare de parteneri crește probabilitatea de a intra în contact cu o persoană infectată.
• Persoanele cu infecție HIV: În special cele cu un număr scăzut de celule CD4 sau cu o încărcătură virală necontrolată, au un risc de până la 10 ori mai mare de a dezvolta forme severe de boală și complicații.
• Personalul medical: Lucrătorii din domeniul sănătății care îngrijesc pacienți cu Mpox fără echipament de protecție adecvat sunt expuși riscului.
• Membrii gospodăriei: Persoanele care locuiesc cu un pacient cu Mpox activ au un risc crescut din cauza contactului prelungit și a posibilului contact cu suprafețe contaminate.

🧬 Tipuri de Mpox (Clade)

Virusul monkeypox este împărțit în două grupuri genetice principale, numite clade. Acestea au caracteristici epidemiologice și clinice diferite, ceea ce influențează severitatea bolii și riscul de deces.

Este important de menționat că, deși focarul global din 2022 a fost dominat de clada IIb, mai blândă, autoritățile de sănătate publică monitorizează cu atenție răspândirea cazurilor de clada I în afara Africii, din cauza potențialului său de a provoca o boală mult mai gravă.

🧪 Diagnosticarea Mpox

Diagnosticul de certitudine pentru Mpox se stabilește prin teste de laborator. Suspiciunea clinică se bazează pe simptome și pe istoricul de expunere al pacientului.

1. Evaluarea Clinică și Epidemiologică: Medicul va întreba despre simptome (febră, erupție, ganglioni umflați), debutul acestora, posibile contacte cu persoane diagnosticate cu Mpox, călătorii recente sau contacte sexuale recente.
2. Testul PCR (Reacția de Polimerizare în Lanț): Acesta este standardul de aur pentru diagnostic.
   • Proba: Se recoltează material biologic direct de la leziunile cutanate. Medicul va tampona viguros baza unei sau mai multor leziuni (vezicule sau pustule) pentru a colecta fluid și celule virale. Crusta uscată poate fi, de asemenea, testată.
   • Sensibilitate: Testul PCR este foarte sensibil (peste 90%) și specific, putând detecta ADN-ul viral și confirmând prezența infecției. Poate, de asemenea, să diferențieze între clada I și clada II.
3. Diagnosticul Diferențial: Deoarece erupția cutanată din Mpox poate semăna cu alte afecțiuni, medicul trebuie să excludă:
   • Varicela (vărsat de vânt): Leziunile apar în valuri succesive și se găsesc în diferite stadii de evoluție în același timp. Limfadenopatia este rară.
   • Herpes simplex (genital sau oral): Leziunile sunt de obicei grupate și localizate într-o anumită zonă.
   • Sifilis (secundar): Erupția poate afecta palmele și tălpile, dar de obicei nu evoluează spre stadiul de pustulă.
   • Alte infecții virale (ex. boala mână-gură-picior) sau reacții alergice.
4. Testarea Serologică: Testele de sânge care detectează anticorpii (IgM, IgG) nu sunt utile pentru diagnosticul în faza acută a bolii, deoarece anticorpii apar mai târziu. Ele pot indica o infecție trecută sau vaccinare, dar nu pot distinge între diferiți orthopoxviruși.

🧑‍⚕️ Când să consulți un medic

Este esențial să contactezi medicul de familie sau un medic specialist în boli infecțioase sau dermatologie dacă prezinți simptome sugestive pentru Mpox, în special dacă te afli într-una din următoarele situații:

• Ai o erupție cutanată nouă, neexplicată, cu vezicule sau pustule, însoțită de febră, dureri de cap sau ganglioni umflați.
• Ai avut contact apropiat (inclusiv sexual) în ultimele 21 de zile cu o persoană care a fost diagnosticată sau este suspectă de Mpox.
• Faci parte dintr-unul din grupurile cu risc crescut și prezinți simptome.

Solicită asistență medicală de urgență dacă prezinți simptome severe, precum:

• Dureri de cap insuportabile sau confuzie
• Dificultăți de respirație sau dureri în piept
• Leziuni oculare care afectează vederea
• Semne de deshidratare (incapacitatea de a bea lichide)
• Stare generală foarte alterată

💊 Tratament

Majoritatea cazurilor de Mpox (în special cele cu clada II) sunt autolimitante și se vindecă de la sine în 2-4 săptămâni. Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor, prevenirea complicațiilor și, în cazuri selectate, administrarea de medicamente antivirale.

• Îngrijire de suport
  Aceasta este baza tratamentului pentru toți pacienții. Include controlul febrei și durerii (cu paracetamol sau ibuprofen), menținerea unei bune hidratări, o alimentație adecvată și odihnă. Leziunile cutanate trebuie menținute curate și uscate pentru a preveni infecțiile bacteriene secundare. Scărpinatul trebuie evitat.
• Tratament antiviral

  Tecovirimat (TPOXX): Acesta este principalul medicament antiviral folosit pentru tratamentul Mpox. A fost aprobat de FDA pentru variolă și este disponibil pentru Mpox sub protocoale speciale. Studiile arată că poate reduce durata simptomelor cu aproximativ 30% și scade riscul de boală severă.

  Este recomandat în special pentru:

  • Pacienții cu boală severă sau cu risc de a dezvolta boală severă.
  • Persoane imunocompromise (ex. HIV necontrolat, transplant de organe).
  • Copii mici și femei însărcinate.
  • Pacienți cu leziuni extinse sau localizate în zone critice (ochi, gură, zona genitală).
• Profilaxie post-expunere (PEP)

  Vaccinul JYNNEOS (Imvanex/Imvamune): Administrarea vaccinului după o expunere cunoscută la virus poate preveni boala sau îi poate reduce severitatea. Se recomandă administrarea în primele 4 zile de la contact pentru eficacitate maximă, dar poate fi administrat până la 14 zile.

  Eficacitatea vaccinului JYNNEOS (2 doze) în prevenirea infecției este estimată la aproximativ 85%.

Diferențe de tratament

• Copii și femei însărcinate: Sunt considerați grupuri vulnerabile. Tratamentul de suport este esențial, iar administrarea de tecovirimat este frecvent recomandată. La femeile însărcinate, se monitorizează atent starea fătului.
• Persoane imunocompromise: Necesită o monitorizare atentă și, adesea, inițierea timpurie a tratamentului cu tecovirimat, uneori administrat intravenos (IV) în spital.
• Vârstnici: Pot avea un risc mai mare de complicații din cauza altor afecțiuni preexistente și pot necesita, de asemenea, tratament antiviral.

⚠️ Complicații posibile

Deși majoritatea cazurilor de Mpox cu clada II sunt ușoare, pot apărea complicații, în special la persoanele vulnerabile.

🛡️ Prevenție

Prevenirea răspândirii Mpox se bazează pe o combinație de vaccinare, măsuri de igienă și comportament responsabil.

• Vaccinarea: Vaccinul JYNNEOS este principala unealtă de prevenție. Este un vaccin cu virus viu, non-replicativ, administrat în două doze la interval de 28 de zile. Este recomandat pentru:
  • Profilaxie pre-expunere (PrEP): Pentru persoanele din grupurile cu risc crescut (ex. MSM cu parteneri multipli, personal de laborator).
  • Profilaxie post-expunere (PEP): Pentru contactii apropiați ai unui caz confirmat.
• Evitarea contactului: Cea mai sigură metodă de a preveni infecția este evitarea contactului piele-pe-piele, intim și sexual cu persoane care au simptome de Mpox sau o erupție suspectă.
• Sex protejat și comunicare: Reducerea numărului de parteneri sexuali și discuțiile deschise despre starea de sănătate pot reduce riscul. Prezervativele pot reduce riscul de transmitere, dar nu îl elimină complet, deoarece virusul se transmite prin contact cu leziuni care pot fi în afara zonei acoperite de prezervativ.
• Izolare: Persoanele diagnosticate trebuie să se izoleze la domiciliu până la vindecarea completă a leziunilor pentru a preveni răspândirea virusului la alții.
• Igiena: Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun sau cu dezinfectant pe bază de alcool este importantă. Evitați utilizarea la comun a obiectelor personale (prosoape, lenjerie, haine) cu o persoană bolnavă.
• Masca de protecție: Pacienții cu Mpox ar trebui să poarte o mască atunci când sunt în preajma altor persoane (inclusiv acasă) pentru a reduce riscul de transmitere prin picături respiratorii.

❓ Întrebări frecvente

📚 Referințe / Surse

• CDC. (2026, February 13). Monkeypox in the United States and Around the World: Current Situation. Centers for Disease Control and Prevention. cdc.gov/mpox/situation-summary/index.html
• WHO. (n.d.). Mpox. World Health Organization. who.int/health-topics/MPOX
• CDC. (2026, February 23). How Monkeypox Spreads. Centers for Disease Control and Prevention. cdc.gov/mpox/causes/
• ECDC. (n.d.). Mpox. European Centre for Disease Prevention and Control. ecdc.europa.eu/en/monkeypox-outbreak
• Dame, N. et al. (2026). Mpox emergence, epidemiology, biology, clinical features and control. Nature Reviews Microbiology. nature.com/articles/s41579-026-01305-y
• WHO/Europe. (n.d.). Mpox. who.int/europe/emergencies/situations/monkeypox