Bursita: Inflamația burselor cu umflături dureroase

📖 Introducere – Ce este bursita?

Bursita este o afecțiune medicală care se manifestă prin inflamația uneia sau mai multor burse (la plural, “bursae”) din organism. Acestea sunt, în esență, niște mici saci sau pernuțe pline cu lichid sinovial, care funcționează ca amortizoare și suprafețe de alunecare, având rolul de a reduce frecarea dintre oase, tendoane, mușchi și piele în zonele de mare mobilitate, cum ar fi articulațiile [2, 3]. Când o bursă se inflamează, ea produce lichid în exces, se umflă și devine dureroasă, limitând capacitatea de mișcare a articulației afectate [4].

Deși în organism există peste 150 de burse, bursita apare cel mai frecvent în zone supuse la presiune sau mișcări repetitive, precum umerii, coatele, șoldurile și genunchii [1]. Afecțiunea poate fi acută, apărând brusc în urma unui traumatism, sau cronică, dezvoltându-se în timp din cauza suprasolicitării continue [3]. Identificarea precoce a simptomelor și a cauzelor este esențială pentru a stabili un plan de tratament corect, pentru a ameliora durerea și pentru a preveni transformarea bursitei acute într-o problemă cronică și recurentă.

🤒 Simptome

Manifestările bursitei variază în funcție de localizare și de severitatea inflamației, dar există un set de simptome comune care semnalează prezența afecțiunii.

Simptome comune

Indiferent de articulația afectată, majoritatea cazurilor de bursită prezintă următoarele semne și simptome [1, 2, 8]:

• Durere articulară: Este cel mai proeminent simptom, adesea descrisă ca o durere surdă sau o senzație de arsură, care se intensifică la mișcare sau la aplicarea de presiune pe zona respectivă.
• Sensibilitate la atingere: Zona din jurul bursei inflamate devine dureroasă la palpare.
• Umflătură (edem): Acumularea de lichid în bursă duce la o umflătură vizibilă.
• Roșeață și căldură locală: Pielea de deasupra bursei inflamate poate deveni roșie și caldă la atingere, semne clasice ale inflamației [8].
• Rigiditate și dificultăți de mișcare: Durerea și umflătura pot limita amplitudinea de mișcare a articulației, cauzând redoare articulară, în special dimineața [8].

Simptome specifice pe localizare

Anumite tipuri de bursită pot avea manifestări particulare:

• Bursita de umăr (subacromială): Durerea apare la ridicarea brațului lateral sau deasupra capului și poate iradia pe partea laterală a brațului. Adesea, este dificil să dormi pe umărul afectat.
• Bursita de șold (trohanteriană): Cauzează o durere ascuțită, intensă, pe partea laterală a șoldului, care se agravează la mers, la urcarea scărilor sau când pacientul se ridică de pe un scaun după o perioadă lungă. Durerea poate iradia spre coapsă [1].
• Bursita de genunchi (prepatelară): Se manifestă printr-o umflătură proeminentă în fața rotulei, însoțită de durere la îngenunchere sau la flexia completă a genunchiului. Este cunoscută și ca “genunchiul menajerei” sau “genunchiul parchetarului” [8].
• Bursita de călcâi (retrocalcaneană): Produce durere în spatele călcâiului, în zona tendonului lui Ahile. Durerea se poate agrava la mers sau la alergare și poate fi însoțită de șchiopătare, în special dimineața sau după perioade de repaus [1].
• Bursita de cot (olecraniană): Se caracterizează printr-o umflătură distinctă la vârful cotului, asemănătoare unei mingi de golf. Durerea poate fi prezentă, dar adesea umflătura este simptomul principal, limitând flexia completă a cotului [5, 9].

🔬 Cauze și factori de risc

Bursita poate fi declanșată de o varietate de factori, de la acțiuni mecanice simple la condiții medicale complexe. Înțelegerea acestora este esențială pentru prevenție.

Cauze directe și suprasolicitare

Cele mai frecvente cauze sunt de natură mecanică și includ:

• Suprasolicitarea și mișcările repetitive: Activități profesionale sau sportive care implică aceleași mișcări în mod repetat (ex. pictat, tâmplărie, cântat la un instrument, utilizarea mouse-ului, alergare, tenis) pot irita bursele și pot duce la inflamație [3, 8].
• Presiunea prelungită: Statul în genunchi, sprijinirea pe coate pe suprafețe dure sau purtarea de încălțăminte necorespunzătoare care pune presiune pe călcâi sunt cauze comune pentru bursita de genunchi, cot și, respectiv, călcâi [1, 5].
• Traumatismele directe: O lovitură puternică sau o căzătură pe o articulație poate provoca sângerare în interiorul bursei și o inflamație acută (bursită traumatică) [2, 9].
• Infecțiile: Bacteriile, cel mai adesea Staphylococcus aureus, pot pătrunde în bursă printr-o tăietură, zgârietură sau înțepătură, provocând bursită septică. Aceasta este o formă severă și necesită tratament medical urgent [4, 9].

Condiții medicale subiacente și alți factori de risc

Uneori, bursita este un simptom sau o complicație a unei alte afecțiuni:

• Boli inflamatorii și metabolice: Guta, artrita reumatoidă, artrita psoriazică și spondilita anchilozantă pot provoca inflamații la nivelul burselor [2, 4].
• Tulburări tiroidiene și diabet: Aceste condiții pot crește riscul de a dezvolta bursită.
• Dezechilibre structurale: Diferențele de lungime a picioarelor (inegalitatea membrelor inferioare), scolioza sau pintenii osoși pot modifica biomecanica mersului și pot pune presiune neuniformă pe articulații, favorizând apariția bursitei la șold sau genunchi [4].
• Vârsta: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, tendoanele devin mai puțin elastice și mai predispuse la leziuni, crescând riscul de bursită.
• Obezitatea: Greutatea corporală excesivă pune o presiune suplimentară pe articulațiile portante, cum ar fi cele ale șoldurilor și genunchilor.

🦵💪 Tipuri principale de bursită

Bursita este clasificată în funcție de bursa afectată. Cele mai comune forme sunt:

• Bursita de umăr (subacromială): Inflamația bursei situate sub acromion (partea superioară a omoplatului). Este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de umăr, adesea asociată cu sindromul de impingement.
• Bursita de șold (trohanteriană): Inflamația bursei de pe partea exterioară a șoldului, deasupra marelui trohanter al femurului [1]. Este mai frecventă la femei și la persoanele de vârstă mijlocie sau înaintată.
• Bursita de cot (olecraniană): Inflamația bursei de la vârful cotului (olecran). Numită și “cotul studentului” sau “cotul scriitorului”, este adesea cauzată de presiune prelungită sau de traumatisme [2, 5].
• Bursita de genunchi (prepatelară și infrapatelară): Bursa prepatelară se află în fața rotulei, iar cea infrapatelară sub rotulă. Inflamația lor este frecventă la persoanele care stau mult timp în genunchi (grădinari, instalatori, parcheari) [3, 8].
• Bursita de călcâi (retrocalcaneană): Afectează bursa localizată între osul călcâiului (calcaneu) și tendonul lui Ahile. Este adesea cauzată de purtarea de pantofi rigizi sau de activități precum alergarea [1, 6].

🩺 Diagnosticare

Diagnosticul bursitei este, în general, un proces clinic, bazat pe o evaluare amănunțită a medicului specialist ortoped sau reumatolog.

• Anamneza: Medicul va discuta cu pacientul despre simptome, debutul durerii, activitățile zilnice, profesie, sporturi practicate și istoricul medical (boli anterioare, traumatisme).
• Examinarea fizică: Specialistul va palpa zona afectată pentru a identifica punctele de maximă durere, umflătura și căldura locală. Va evalua, de asemenea, amplitudinea de mișcare a articulației (atât activă, cât și pasivă) pentru a determina gradul de limitare funcțională.
• Investigații imagistice (opțional): Deși nu sunt întotdeauna necesare, medicul poate recomanda:

  • Ecografia musculo-scheletală: Este foarte eficientă pentru a vizualiza bursa inflamată, acumularea de lichid și starea țesuturilor moi din jur.
  • Radiografia (Raze X): Poate fi utilă pentru a exclude alte cauze ale durerii, cum ar fi fracturile sau prezența unor pinteni osoși.
  • Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN): Oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și este folosită în cazuri complexe sau atunci când diagnosticul este neclar.
• Analiza lichidului sinovial: Dacă bursa este foarte umflată sau există suspiciunea unei infecții (bursită septică) sau a gutei, medicul poate efectua o aspirație a lichidului (puncție). Lichidul extras este trimis la laborator pentru a identifica prezența bacteriilor sau a cristalelor de acid uric [1].