Anexita: inflamația trompelor uterine cu risc de infertilitate

📖 Ce este anexita?

Mecanismul de apariție este, în esență, o călătorie a bacteriilor. În mod normal, colul uterin (cervixul) acționează ca o barieră, împiedicând bacteriile din vagin să pătrundă în organele reproductive superioare. Însă, anumiți factori pot slăbi această barieră, permițând microorganismelor patogene să urce.

Odată ajunse în uter, bacterii precum *Chlamydia trachomatis* sau *Neisseria gonorrhoeae* provoacă o reacție inflamatorie. Această inflamație se poate extinde rapid la nivelul trompelor uterine (salpingită) și, ulterior, la ovare (ooforită). Acest proces inflamator este răspunsul natural al corpului la infecție, dar este și cel care cauzează daunele pe termen lung. Fără tratament prompt, inflamația duce la formarea de țesut cicatricial (aderențe) și la acumularea de lichid sau puroi, compromițând funcționalitatea normală a organelor reproductive.

🔬 Cauze și factori de risc

Anexita nu apare din senin. Este rezultatul direct al ascensiunii bacteriilor din tractul genital inferior (vagin și col uterin) către cel superior.

Cauze Principale

Principalele vinovate pentru majoritatea cazurilor de anexită sunt infecțiile cu transmitere sexuală (ITS). În aproape 85% din cazuri, bacteriile responsabile sunt dobândite în timpul contactului sexual neprotejat.

• Infecții cu transmitere sexuală: Acestea sunt cauza predominantă.
  • Chlamydia trachomatis: Este responsabilă pentru un număr semnificativ de cazuri. Adesea, infecția cu Chlamydia este asimptomatică, permițând bacteriei să urce și să producă daune silențioase la nivelul trompelor uterine.
  • Neisseria gonorrhoeae (Gonoreea): Provoacă o formă mai agresivă de infecție, cu simptome acute mai severe și un risc ridicat de complicații rapide dacă tratamentul este amânat.
  • Mycoplasma genitalium: O bacterie din ce în ce mai recunoscută ca agent cauzal, adesea dificil de tratat din cauza rezistenței la antibiotice.
• Dezechilibrul florei vaginale (Vaginoza bacteriană): Anumite bacterii care fac parte din flora vaginală normală pot prolifera excesiv (cum ar fi *Gardnerella vaginalis*, speciile *Peptostreptococcus*). Acest dezechilibru poate facilita ascensiunea altor patogeni către uter.
• Alte microorganisme: Mai rar, bacterii precum *E. coli*, *Streptococcus agalactiae* sau *Haemophilus influenzae* pot fi implicate, în special după proceduri ginecologice.

Factori de risc

Anumiți factori cresc vulnerabilitatea unei femei la dezvoltarea anexitei, fie prin expunerea crescută la bacterii, fie prin slăbirea barierelor naturale de protecție.

🌡️ Simptome comune și manifestări

Tabloul clinic al anexitei poate fi extrem de variabil, de la forme complet asimptomatice la manifestări severe care necesită spitalizare de urgență. Această variabilitate este unul dintre motivele pentru care boala este adesea diagnosticată tardiv.

Simptome comune includ:

• Durere în abdomenul inferior și pelvis: Acesta este cel mai des întâlnit simptom. Durerea poate fi ușoară sau severă, constantă sau intermitentă, unilaterală sau bilaterală. Se poate accentua în timpul mișcării, la efort sau în timpul actului sexual.
• Secreții vaginale anormale: Secreția poate deveni abundentă, cu o culoare modificată (galben-verzuie), consistență purulentă și un miros neplăcut.
• Sângerări uterine anormale: Pot apărea sângerări între perioadele menstruale (spotting) sau sângerări după contactul sexual. Menstrele pot deveni mai abundente și mai dureroase.
• Durere în timpul actului sexual (dispareunie): Durerea este resimțită profund în pelvis și poate persista după contact.
• Simptome urinare: Din cauza proximității anatomice, inflamația pelvină poate irita vezica urinară, ducând la urinări frecvente, dureroase sau o senzație de arsură (disurie).
• Simptome sistemice: În formele acute sau severe, pot apărea febră (adesea peste 38.3°C), frisoane, greață, vărsături și o stare generală alterată.

📊 Tipuri și stadii

Anexita poate fi clasificată în funcție de evoluția sa și de structurile specifice afectate. Înțelegerea acestor clasificări ajută la evaluarea gravității și la alegerea tratamentului corect.

Anexita acută vs. cronică

Anexita acută reprezintă episodul inițial, cu simptome clare și intense. Este momentul critic în care intervenția medicală poate preveni daunele permanente. Anexita cronică este, de obicei, rezultatul unuia sau mai multor episoade acute tratate inadecvat sau tardiv. Se caracterizează prin durere pelvină cronică și episoade de acutizare.

Etapele progresiei bolii

Inflamația evoluează într-o manieră predictibilă, afectând progresiv structurile tractului genital superior.

• Ascensiunea Infecției
  Bacteriile trec de bariera cervicală și ajung în uter, cauzând endometrită (inflamația mucoasei uterine).
• Inflamația Trompelor (Salpingita)
  Infecția se extinde la trompele uterine. Inițial afectează mucoasa (endosalpingită), apoi întregul perete tubar. Aceasta este etapa definitorie pentru anexită.
• Afectarea Ovariană (Ooforită)
  Inflamația ajunge la ovare (ooforită) și la peritoneul din jur (pelviperitonită). Când trompa și ovarul sunt afectate împreună, afecțiunea se numește salpingo-ooforită.
• Formarea Complicațiilor
  Procesul inflamator intens duce la formarea de puroi, aderențe (cicatrici) și abcese tubo-ovariene (colecții de puroi localizate).

🩺 Diagnosticare

Diagnosticul anexitei poate fi dificil, deoarece simptomele se pot suprapune cu alte afecțiuni, precum apendicita, infecțiile urinare, chisturile ovariene sau endometrioza. De aceea, medicul folosește o combinație de metode clinice, de laborator și imagistice.

• Anamneza și examinarea fizică: Medicul va evalua istoricul medical și sexual, simptomele și va efectua un examen ginecologic. Sensibilitatea la mobilizarea colului uterin și durerea la palparea anexelor (ovare și trompe) sunt semne clasice.
• Analize de laborator:
  • Teste pentru ITS: Se recoltează probe din secreția cervicală pentru a detecta prin PCR prezența bacteriilor *Chlamydia trachomatis* și *Neisseria gonorrhoeae*.
  • Analize de sânge: Hemoleucograma poate arăta un număr crescut de leucocite, iar markerii inflamatori (proteina C reactivă – CRP și VSH) sunt de obicei crescuți, indicând o infecție activă.
  • Test de sarcină: Este obligatoriu pentru a exclude o sarcină ectopică, care poate avea simptome similare.
• Investigații imagistice:
  • Ecografia transvaginală: Este metoda de primă intenție. Permite vizualizarea organelor pelvine și poate identifica trompe uterine îngroșate și pline cu lichid (hidrosalpinx), colecții lichidiene sau abcese tubo-ovariene.
• Laparoscopia: Considerată “standardul de aur” în diagnostic, această procedură chirurgicală minim invazivă permite vizualizarea directă a organelor pelvine. Medicul poate observa inflamația, aderențele și puroiul. Laparoscopia este indicată în cazurile severe, cu diagnostic incert sau care nu răspund la tratament.

💊 Tratament

Tratamentul anexitei are trei obiective principale: eradicarea infecției, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Abordarea este complexă și trebuie urmată cu strictețe.

Tratament antibiotic și antiinflamator

Piatra de temelie a tratamentului este antibioticoterapia. Deoarece anexita este adesea o infecție polimicrobiană, se utilizează o combinație de antibiotice cu spectru larg.

• Durata tratamentului: Este crucială. Chiar dacă simptomele se ameliorează în primele zile, tratamentul standard durează 14 zile. Cursurile mai scurte (5-7 zile) sunt rezervate doar cazurilor foarte ușoare și cresc riscul de cronicizare și complicații.
• Administrare: Pacientele cu forme ușoare sau moderate pot fi tratate acasă (ambulatoriu), cu antibiotice orale. Spitalizarea este necesară în cazuri severe (febră mare, greață/vărsături, abces suspectat), în sarcină, sau dacă diagnosticul este incert. În spital, antibioticele se administrează intravenos pentru un efect mai rapid și mai puternic.
• Medicamente antiinflamatoare: Se recomandă medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, pentru a controla durerea și a reduce inflamația.

Importanța tratamentului partenerului

Deoarece anexita este cel mai adesea cauzată de o ITS, partenerii sexuali ai pacientei trebuie evaluați și tratați, chiar dacă nu au simptome. Acest pas este esențial pentru a preveni reinfectarea pacientei și pentru a stopa răspândirea infecției în comunitate. Pe durata tratamentului și până la vindecarea completă confirmată de medic, se recomandă abstinența sexuală.

💔 Complicații posibile (cu accent pe infertilitate)

Anexita netratată sau tratată incorect poate lăsa cicatrici adânci, atât la nivel fizic, cât și emoțional. Complicațiile sunt severe și, în unele cazuri, ireversibile.

• Infertilitate: Este cea mai de temut complicație. Inflamația repetată sau severă duce la formarea de țesut cicatricial (aderențe) în interiorul și în jurul trompelor uterine. Aceste aderențe pot bloca parțial sau total trompele, împiedicând întâlnirea dintre ovul și spermatozoid sau transportul ovulului fecundat către uter. Riscul de infertilitate crește cu fiecare episod de anexită: aproximativ 10-12% după un episod, dar poate ajunge la peste 40% după trei episoade.
• Sarcină ectopică (extrauterină): Deteriorarea trompelor uterine crește de 6-10 ori riscul ca un ovul fecundat să se implanteze în trompă în loc de uter. O sarcină ectopică este o urgență medicală care poate pune viața în pericol prin riscul de ruptură a trompei și hemoragie internă masivă.
• Durere pelvină cronică: Aderențele formate între organele pelvine pot cauza o durere persistentă, surdă sau ascuțită, care durează luni sau chiar ani. Durerea poate afecta calitatea vieții, activitățile zilnice și viața intimă.
• Abces tubo-ovarian (ATO): O complicație acută severă, reprezentând o colecție de puroi localizată la nivelul trompei și/sau ovarului. Un ATO se manifestă prin durere severă, febră înaltă și alterarea stării generale. Dacă se rupe, poate duce la peritonită (infecția întregii cavități abdominale), o situație care necesită intervenție chirurgicală de urgență.
• Hidrosalpinx: Reprezintă blocarea capătului distal al trompei uterine, cu acumulare de lichid seros în interior. Chiar dacă nu este o infecție activă, prezența unui hidrosalpinx scade șansele de succes ale fertilizării in vitro (FIV).

👨‍⚕️ Când consulți un medic

Este esențial să solicitați asistență medicală dacă experimentați oricare dintre simptomele sugestive pentru anexită. Nu amânați vizita la medic, sperând că simptomele vor dispărea de la sine.

Mergi de urgență la medic dacă ai:

• Durere severă în partea inferioară a abdomenului.
• Febră înaltă (peste 38.3°C) și frisoane.
• Greață și vărsături persistente, care te împiedică să te hidratezi.
• Stare generală alterată, amețeli sau leșin.

Programează un consult ginecologic dacă ai:

• Dureri pelvine de orice intensitate, chiar și ușoare, dar persistente.
• Secreții vaginale cu miros neplăcut sau culoare neobișnuită.
• Sângerări între menstruații sau după contactul sexual.
• Durere în timpul actului sexual.
• Dificultăți în a rămâne însărcinată după un an de încercări neprotejate.

🛡️ Prevenție

Prevenirea este întotdeauna mai bună decât tratarea. Reducerea riscului de anexită se concentrează pe prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală și pe menținerea unui echilibru sănătos al florei vaginale.

• Practici sexuale sigure: Utilizarea consecventă și corectă a prezervativului este cea mai eficientă metodă de a preveni ITS-urile care cauzează anexita. Limitarea numărului de parteneri sexuali reduce, de asemenea, riscul de expunere.
• Screening și tratament pentru ITS: Efectuarea testelor regulate pentru Chlamydia și gonoree, în special pentru femeile tinere și active sexual, este crucială. Tratarea promptă a oricărei ITS previne evoluția către anexită.
• Evitarea dușurilor vaginale: Acestea pot distruge bacteriile benefice din vagin, crescând riscul de vaginoză bacteriană și, implicit, de anexită. Vaginul are un mecanism propriu de autocurățare.
• Igienă corectă: O igienă intimă adecvată, folosind produse blânde, fără parfum, și ștergerea din față în spate după folosirea toaletei, ajută la prevenirea pătrunderii bacteriilor din zona anală în vagin.

🔑 Puncte-cheie esențiale

📚 Referințe / Surse

• Mayo Clinic. (2024). Pelvic inflammatory disease (PID). mayoclinic.org/diseases-conditions/pelvic-inflammatory-disease/symptoms-causes/syc-20352594
• Centers for Disease Control and Prevention (CDC). (2021). Pelvic Inflammatory Disease (PID) – CDC Detailed Fact Sheet. cdc.gov/std/pid/stdfact-pid-detailed.htm
• National Center for Biotechnology Information (NCBI). (2023). Pelvic Inflammatory Disease. ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499959/
• American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). (2022). Pelvic Inflammatory Disease (PID). acog.org/womens-health/faqs/pelvic-inflammatory-disease
• MyDr. (2021). Pelvic inflammatory disease. mydr.com.au/womens-health/pelvic-inflammatory-disease
• My VMC. (2022). Pelvic inflammatory disease (PID). myvmc.com/diseases/pelvic-inflammatory-disease-pid/