Anevrismul de aortă abdominală (AAA) este o dilatație periculoasă a celei mai mari artere din corp, adesea comparată cu o “bombă cu ceas” din cauza naturii sale silențioase și a riscului de ruptură bruscă și fatală. Deși afectează în principal bărbații fumători de peste 65 de ani, oricine poate fi vulnerabil, mai ales în prezența unor factori de risc precum hipertensiunea arterială și ateroscleroza. Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice până la un stadiu avansat, ceea ce face screeningul prin ecografie abdominală esențial pentru detecția precoce. Managementul variază de la monitorizare activă pentru anevrismele mici la intervenții chirurgicale complexe, precum repararea endovasculară (EVAR), pentru cele cu risc ridicat de ruptură.
- 💣 Ce este? O umflătură în peretele aortei abdominale care depășește 3 cm; crește lent și riscă să se rupă.
- 🚭 Factori de risc majori: Fumatul (crește riscul de 4 ori), vârsta peste 65 de ani, sexul masculin (risc de 4-6 ori mai mare decât la femei) și istoricul familial.
- 🤫 Simptome: Adesea absentă (75% din cazuri). Când apar, pot include dureri de spate sau abdominale și o senzație de pulsație în abdomen. Ruptura provoacă durere bruscă, intensă și șoc.
- 🔬 Diagnostic și tratament: Ecografia este standardul pentru screening, iar CT-ul pentru planificarea intervenției. Tratamentul variază de la monitorizare la chirurgie deschisă sau endovasculară (EVAR) pentru anevrismele >5.0-5.5 cm.
- ❤️ Prevenție: Renunțarea la fumat, controlul tensiunii arteriale și a colesterolului, și screening-ul la grupurile de risc pot reduce mortalitatea cu până la 50%.
Cuprins
💣 Introducere: Ce este anevrismul de aortă abdominală (AAA)?
Aorta este cel mai mare vas de sânge din corpul uman, un adevărat “trunchi” arterial care pornește de la inimă și transportă sângele oxigenat către toate organele. Anevrisemul de aortă abdominală (AAA) reprezintă o dilatare anormală, localizată, a porțiunii aortei care traversează abdomenul. Această dilatare apare atunci când peretele vascular slăbește și cedează sub presiunea constantă a sângelui. Conform definiției medicale, un anevrism este diagnosticat atunci când diametrul aortei abdominale depășește 3 centimetri sau este cu cel puțin 50% mai mare decât diametrul normal al vasului [1, 7].
Deși riscul anual de ruptură pentru un anevrism mic (4-5 cm) este relativ scăzut, de aproximativ 1%, acesta crește exponențial pe măsură ce anevrismul se mărește [2]. Această realitate subliniază importanța critică a depistării precoce și a monitorizării atente.
🧬 Tipuri de anevrism aortic
Anevrismele aortice abdominale sunt clasificate în principal după forma lor. Cunoașterea tipului de anevrism este importantă pentru evaluarea riscului și planificarea tratamentului.
-
Anevrismul FusiformAcesta este cel mai comun tip, reprezentând peste 90% din cazurile de AAA. Se caracterizează printr-o dilatare simetrică, circumferentială, a peretelui aortic, similară cu un fus. Expansiunea afectează întreaga circumferință a vasului de sânge [5].
-
Anevrismul SacciformMai rar, acest tip de anevrism se prezintă ca o umflătură asimetrică, ca un sac, ce afectează doar o porțiune a peretelui aortic. Deși mai puțin frecvente, anevrismele sacciforme pot avea un risc mai mare de ruptură la dimensiuni mai mici, din cauza distribuției inegale a tensiunii în peretele vascular [3].
Există și anevrisme toraco-abdominale, care sunt mai rare și mai complexe, afectând atât aorta toracică, cât și cea abdominală. Acestea necesită abordări chirurgicale mult mai elaborate.
🩺 Cauze și factori de risc
Dezvoltarea unui anevrism de aortă abdominală este un proces multifactorial, în care degradarea structurală a peretelui aortic joacă rolul central. Acest proces este accelerat de o combinație de factori genetici și de mediu.
Principalele cauze
- Ateroscleroza: Este considerată principala cauză, fiind implicată în 70-80% din cazuri. Depunerile de plăci de grăsime (aterom) pe pereții aortei induc o reacție inflamatorie cronică, slăbind straturile de elastină și colagen care conferă rezistență vasului [1, 4].
- Hipertensiunea arterială (HTA): Presiunea crescută constantă exercită un stres mecanic suplimentar asupra peretelui aortic, accelerând dilatarea acestuia, mai ales dacă nu este tratată corespunzător.
- Fumatul: Acționează ca un agent toxic direct asupra peretelui vascular, promovând inflamația și activarea enzimelor care distrug țesutul conjunctiv. Fumătorii au un risc de până la 4 ori mai mare de a dezvolta un AAA [1, 3].
- Factori genetici: Anumite afecțiuni genetice, precum sindromul Marfan sau Ehlers-Danlos, care afectează țesutul conjunctiv, predispun la formarea anevrismelor. De asemenea, existența unui istoric familial de AAA crește semnificativ riscul.
- Alte cauze: Mai rar, anevrismele pot fi cauzate de infecții (anevrisme micotice, de exemplu, în contextul unei endocardite), inflamații vasculare (vasculite) sau traumatisme abdominale [4].
Factorii de risc cheie
Factori ne-modificabili
- Vârsta: Riscul crește semnificativ după 65 de ani.
- Sexul masculin: Bărbații au un risc de 4 până la 6 ori mai mare de a dezvolta un AAA decât femeile. Statisticile din SUA arată că AAA afectează aproximativ 1.5% dintre bărbații cu vârste între 55-64 de ani.
- Istoricul familial: Riscul este mai mare dacă o rudă de gradul I (părinte, frate) a avut un anevrism.
- Etnia caucaziană: Persoanele de rasă albă au o incidență mai mare.
Factori modificabili
- Fumatul: Cel mai important factor de risc modificabil. Este implicat în 30-50% din cazuri.
- Hipertensiunea arterială: Controlul adecvat al tensiunii este crucial.
- Hipercolesterolemia: Nivelurile ridicate de colesterol contribuie la ateroscleroză.
- Sedentarismul și obezitatea: Contribuie indirect prin favorizarea HTA și a dislipidemiei.
🚨 Simptome
Unul dintre cele mai periculoase aspecte ale AAA este lipsa simptomelor în majoritatea cazurilor. Până la 75% dintre persoanele cu anevrism aortic abdominal nu prezintă niciun semn al bolii, acesta fiind descoperit întâmplător în timpul unor investigații imagistice efectuate pentru alte afecțiuni [2, 7].
Simptome comune (anevrism nerupt)
Atunci când apar, simptomele sunt adesea vagi și pot fi confundate cu alte boli (lombare, digestive). Acestea pot include:
- Durere surdă, cronică: Localizată în zona abdominală (adesea în jurul buricului) sau în regiunea lombară (șale).
- Senzația de pulsatilitate în abdomen: Unii pacienți, în special cei mai slabi, pot simți o “bătaie a inimii” în abdomen, similară cu pulsul.
- Durere iradiată: Durerea poate iradia către spate, flancuri, zona inghinală sau fese [1].
Simptome de urgență (semn de ruptură iminentă sau ruptură instalată)
Atenție! Urgență medicală majoră!
Ruptura unui anevrism este un eveniment catastrofal și necesită intervenție medicală imediată. Simptomele apar brusc și sunt de o intensitate extremă:
- Durere bruscă, severă, sfâșietoare: O durere de o intensitate maximă, descrisă adesea ca o “lovitură de cuțit”, localizată în abdomen sau spate.
- Stare de șoc: Hipotensiune arterială (tensiune foarte scăzută), tahicardie (puls rapid), piele palidă și rece, transpirații abundente.
- Amețeală, confuzie sau pierderea cunoștinței.
- Dispnee (dificultăți de respirație).
- Greață și vărsături.
Statistic, aproximativ 80% din rupturi se produc în spațiul retroperitoneal (în spatele cavității abdominale), ceea ce poate oferi o scurtă fereastră de timp pentru intervenție, în timp ce 20% se rup direct în cavitatea peritoneală, având o evoluție fulminantă [3].
🔬 Diagnostic
Diagnosticul precoce este cheia supraviețuirii în cazul AAA. Având în vedere natura sa asimptomatică, screeningul joacă un rol vital.
-
Examenul fizic: Medicul poate palpa o masă pulsatilă în abdomen, dar această metodă are o sensibilitate redusă, în special la pacienții obezi.
-
Ecografia abdominală: Este metoda de elecție pentru screening și diagnostic inițial. Este neinvazivă, ieftină, rapidă și foarte precisă în detectarea și măsurarea diametrului anevrismului. Ghidurile internaționale și cele din România recomandă screening ecografic unic pentru bărbații fumători sau foști fumători, cu vârsta între 65 și 75 de ani [1, 4].
-
Tomografia Computerizată (CT) cu substanță de contrast (Angio-CT): Este considerată “standardul de aur” pentru evaluarea detaliată a anevrismului. Oferă informații precise despre dimensiunea, forma, localizarea exactă (raportul cu arterele renale) și prezența trombilor. Este indispensabilă pentru planificarea unei intervenții chirurgicale [2].
-
Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) cu substanță de contrast (Angio-RMN): O alternativă la CT, utilă pentru pacienții cu alergie la substanța de contrast iodată sau cu insuficiență renală, deoarece nu utilizează radiații ionizante.
⚠️ Când să consulți un medic
Este esențial să solicitați asistență medicală de urgență dacă experimentați simptomele unei rupturi de anevrism: durere abdominală sau de spate bruscă și severă, însoțită de amețeală, puls rapid sau leșin.
De asemenea, este indicat să discutați cu medicul de familie sau cu un cardiolog/chirurg vascular despre necesitatea unui screening dacă vă încadrați în grupele de risc:
- Sunteți bărbat și aveți peste 65 de ani, în special dacă ați fumat vreodată.
- Aveți un istoric familial de anevrism aortic.
- Suferiți de hipertensiune arterială necontrolată, boală coronariană sau ateroscleroză periferică.
💉 Tratament
Decizia de tratament depinde fundamental de dimensiunea anevrismului, rata sa de creștere, prezența simptomelor și starea generală de sănătate a pacientului.
Monitorizare și management medical (<5 cm)
Pentru anevrismele mici, asimptomatice, riscul de ruptură este mai mic decât riscul asociat unei intervenții chirurgicale. Prin urmare, strategia preferată este “așteptarea vigilentă” (watchful waiting), care implică:
- Monitorizare imagistică periodică: Se efectuează ecografii la intervale de 6-12 luni pentru a urmări evoluția diametrului anevrismului [4, 6].
- Controlul strict al factorilor de risc: Tratamentul agresiv al hipertensiunii arteriale (ținta <130/80 mmHg), managementul colesterolului (adesea cu statine) și, cel mai important, renunțarea completă la fumat.
Ritmul de creștere al anevrismului
Opțiuni chirurgicale (>5.0-5.5 cm)
Când anevrismul atinge un diametru periculos (de obicei >5.5 cm la bărbați și >5.0 cm la femei), crește rapid (>0.5 cm în 6 luni) sau devine simptomatic, intervenția chirurgicală devine necesară pentru a preveni ruptura.
Chirurgia deschisă (Open Repair)
- Descriere: Procedura clasică, implică o incizie mare în abdomen, clamparea aortei și înlocuirea segmentului anevrismal cu o proteză vasculară sintetică (grefă).
- Avantaje: Este o soluție durabilă, cu rezultate excelente pe termen lung; potrivită pentru anatomii complexe.
- Dezavantaje: Mai invazivă, recuperare mai lungă (spitalizare 7-10 zile), risc operator mai mare (mortalitate 3-5%), risc crescut de complicații postoperatorii (cardiace, pulmonare).
Repararea endovasculară (EVAR – Endovascular Aneurysm Repair)
- Descriere: Procedura modernă, minim invazivă. Se realizează prin mici incizii în zona inghinală, prin care se introduce un stent-graft (o proteză vasculară montată pe un suport metalic) care este ghidat până în interiorul anevrismului. Stent-graftul se expandează și izolează anevrismul, permițând sângelui să circule prin proteză, fără a mai pune presiune pe peretele slăbit.
- Avantaje: Traumă chirurgicală redusă, spitalizare scurtă (2-4 zile, cu 50% mai puțin decât la chirurgia deschisă), recuperare rapidă, mortalitate perioperatorie mai mică (1-2%). Reprezintă tratamentul de elecție pentru majoritatea pacienților, în special cei vârstnici sau cu comorbidități.
- Dezavantaje: Necesită o anatomie favorabilă a aortei; necesită monitorizare pe viață cu CT pentru a depista posibilele complicații (ex: endoleak – scurgere de sânge în sacul anevrismal). Nu este la fel de durabilă pe termen foarte lung ca operația deschisă [5].
❤️ Management și stil de viață
Indiferent dacă un AAA este monitorizat sau a fost tratat chirurgical, adoptarea unui stil de viață sănătos este fundamentală pentru a încetini progresia bolii aterosclerotice și a reduce riscul de complicații.
-
Renunțarea la fumatEste cea mai importantă măsură. Oprirea fumatului încetinește rata de creștere a anevrismului și reduce riscul de ruptură. Se estimează că renunțarea poate reduce riscul cu până la 50% [1, 4].
-
Dietă sănătoasăO alimentație bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, cu un conținut redus de sare, grăsimi saturate și colesterol, ajută la controlul tensiunii arteriale și al lipidelor din sânge.
-
Exerciții fizice regulateActivitatea fizică moderată (mers pe jos, înot) este benefică. Trebuie evitate exercițiile izometrice intense (ridicarea de greutăți mari) care pot crește brusc tensiunea arterială.
👫 Diferențe de tratament în funcție de sex și vârstă
Managementul AAA este nuanțat în funcție de caracteristicile individuale ale pacientului.
- Femei: Deși dezvoltă mai rar anevrisme, la femei acestea se rup la diametre mai mici. Prin urmare, pragul de intervenție chirurgicală este mai redus, fiind recomandat la un diametru de aproximativ 5.0 cm, spre deosebire de 5.5 cm la bărbați. Peretele aortic la femei este considerat a fi mai fragil [2].
- Vârstnici (>80 ani): La pacienții vârstnici și cu multiple afecțiuni asociate, riscul unei operații deschise este foarte ridicat. În aceste cazuri, EVAR (repararea endovasculară) este aproape întotdeauna metoda preferată, dacă anatomia permite, datorită caracterului său minim invaziv [5].
💀 Complicații
Cea mai de temut complicație este ruptura, dar nu este singura. “Bomba cu ceas” poate genera și alte probleme grave.
Mortalitate prin ruptură
Supraviețuire după operația de urgență
Risc ruptură/an la >7cm
Mortalitate operație electivă neruptă
- Ruptura: Complicația catastrofală, cu o rată de mortalitate globală extrem de ridicată [2, 6].
- Tromboembolism: În interiorul sacului anevrismal se pot forma cheaguri de sânge (trombi). Fragmente din acești trombi se pot desprinde și pot călători în fluxul sanguin (embolie), blocând artere mai mici la nivelul picioarelor (ischemie acută) sau al altor organe.
- Disecția de aortă: O ruptură în stratul interior al peretelui aortic, care permite sângelui să pătrundă între straturi, creând un lumen fals. Este o altă urgență medicală majoră.
- Infecția anevrismului: O complicație rară, dar foarte gravă, ce poate duce la sepsis și ruptură accelerată.
🛡️ Prevenție
Deși nu putem schimba factorii genetici sau vârsta, prevenția se concentrează pe controlul factorilor de risc modificabili și pe depistarea precoce.
-
Screening prin ecografie: Este cea mai eficientă metodă de prevenție a mortalității prin AAA. Studiile din SUA au arătat că programele de screening la grupurile de risc (bărbați, 65-75 ani, fumători) pot reduce mortalitatea specifică cu până la 50%. Această recomandare este valabilă și în România [1].
-
Stop fumatului: Măsura cu cel mai mare impact individual.
-
Managementul sănătății cardiovasculare: Menținerea sub control a tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol prin dietă, exerciții și medicație, conform recomandărilor medicale.
🧠 Testează-ți cunoștințele
Care este cea mai eficientă metodă pentru screeningul anevrismului de aortă abdominală (AAA) la populația de risc?
❓ Întrebări frecvente (FAQ)
▼
Rata medie de creștere este de aproximativ 0.2-0.5 cm pe an. Creșterea este de obicei mai lentă pentru anevrismele mici (<4cm) și se poate accelera la dimensiuni mai mari (>5cm). Factori precum fumatul continuu și hipertensiunea necontrolată pot accelera această rată [2].
▼
Din păcate, rata de supraviețuire este foarte scăzută. Peste 50% dintre pacienți (unele studii raportează până la 80-90%) decedează înainte de a ajunge la spital. Dintre cei care ajung la spital și sunt operați de urgență, supraviețuirea este de aproximativ 50%. Mortalitatea globală se situează sub 50% [3].
▼
Deși nu există un program național centralizat la fel ca în alte țări, ghidurile medicale din România, aliniate cu cele internaționale, recomandă screeningul ecografic pentru grupurile cu risc înalt, în special pentru bărbații cu vârsta de peste 65 de ani care sunt sau au fost fumători. Această investigație poate fi solicitată medicului de familie sau unui specialist [1].
📚 Resurse și informații suplimentare
Shaw, P. M., Loree, J., & Oropallo, A. (2025). Abdominal Aortic Aneurysm. In StatPearls. StatPearls Publishing. ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470237/
American Academy of Family Physicians. (2022). Abdominal Aortic Aneurysm. aafp.org. aafp.org/pubs/afp/issues/2022/0800/abdominal-aortic-aneurysm.html
Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG). (2025). Overview: Abdominal aortic aneurysm. InformedHealth.org. ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441574/
Knypl, K. (2020). The abdominal aortic artery aneurysm and cardiovascular risk factors. e-Journal of Cardiology Practice, 18(28). escardio.org/Journals/E-Journal-of-Cardiology-Practice/Volume-18/the-abdominal-aortic-artery-aneurysm-and-cardiovascular-risk-factors
International B-Lynch C-Section Analgesia and Women’s Health (IWBCA). (n.d.). Abdominal Aortic Aneurysm. iwbca.org. iwbca.org/article/abdominal-aortic-aneurysm
Aggarwal, S., Qamar, A., Sharma, V., & Sharma, A. (2011). Abdominal aortic aneurysm: A comprehensive review. Experimental and clinical cardiology, 16(1), 11–15. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3076160/
