Află tot ce trebuie să știi despre cifoza la copii și adulți!

Cifoza este o curbare exagerată a coloanei vertebrale, în regiunea superioară, toracală, cu proiecția anterioară a capului și gâtului. Postura corporală incorectă, anomaliile de structură a coloanei vertebrale și anumite boli apărute la vârste fragede pot duce la apariția cifozei. Lipsa de atenție asupra posturii corporale în timpul activităților de zi cu zi este considerată unul dintre factorii principali care pot determina apariția cifozei. Aici trebuie să includem neapărat postura incorectă și timpul îndelungat pe care îl petrecem aplecați spre telefonul din mână sau lucrul la birou cu proiecția corpului înainte spre ecranul computerului.

Cu toate acestea, dacă o persoană are gâtul mult aplecat către partea din față sau dacă prezintă amețeli și lipsă de stabilitate în picioare, sunt indicate o serie de investigații și consulturi de specialitate. Tratamentul cifozei este unul complex, de lungă durată, ce necesită un plan de tratament adecvat vârstei pacientului, precum și un personal medical cu experiență în tratarea adecvată a anomaliilor de poziție.

 Ce este cifoza?                                                  

Coloana vertebrală este alcătuită dintr-o succesiune de vertebre (34 la număr) care se suprapun unele peste altele formând axul central al corpului. Coloana vertebrală este alcătuită din 5 regiuni: regiunea cervicală, toracică, lombară, sacrală și coccigiană.

Coloana vertebrală nu este dreaptă, ci prezintă o serie de curburi fiziologice menite să îndeplinească rolurile fiziologice ale coloanei vertebrale: protecție a măduvei spinării, susținerea greutății corpului, a capului, trunchiului și membrelor, susținerea corpului pentru a staționa vertical (de a sta în picioare), mobilizarea corpului (posibilitatea de fi flexibili, de a merge, a alerga, de a sta în echilibru, etc.).

Din punct de vedere anatomic, cifoza este curbura normală a coloanei de la nivelul toracelui. Hipercifoza este o curbare exagerată a coloanei vertebrale în regiunea toracică, mai exact o pronunțare a convexității sagitale în profil toracal ce determină aplecarea în față a corpului. Hipercifoza este o anomalie caracteristică înaintării în vârstă și se întâlnește, cu trecerea anilor, preponderent după 50 ani.

 Tipuri de cifoză

Accentuarea cifozei este considerată patologică și poate fi clasificată în 3 mari subtipuri, în funcție de mecanismul de producere și bineînțeles de vârsta de apariție. Cifoza poate fi congenitală, atunci când apare de la naștere, poate fi posturală, când se datorează poziției anormale a corpului în timpul activităților de zi cu zi, sau poate fi datorată unei anomalii dobândite pe parcursul vieții, așa cum este cifoza Scheurmann.

 Cifoza posturală

Cifoza posturală este cea mai întâlnită formă de hipercifoză, fiind cauzată de obicei de o slăbire a mușchilor și ligamentelor ce susțin coloana vertebrală (ligamentele și mușchii paravertebrali). Sedentarismul și pozițiile nefirești ale corpului la școală sau la locul de muncă duc la repoziționarea vertebrelor, cu exagerarea curburii normale toracale și apariția hipercifozei. Hipercifoza toracală, denumită popular și „cocoașă” se întâlnește foarte frecvent la adolescenți, din cauza posturii incorecte, este reversibilă, nedureroasă și afectează fetele mai mult decât băieții. Cifoza posturală apare și la vârstnici, datorită scăderii semnificative a flexibilității vertebrale, odată cu înaintarea în vârstă. Tratamentul poate include exerciții pentru întărirea mușchilor spatelui, terapie fizică și, în cazuri severe, chirurgie.

 Cifoza Scheurmann

Cifoza Scheurmann este un tip aparte de hipercifoză, fiind cauzată de o anomalie de formă a vertebrelor coloanei vertebrale, ce duce la exagerarea curburii toracale. Cifoza Scheurmann apare frecvent la adolescenți, mai ales la fete și poate fi mai severă decât cifoza posturală la persoanele cu greutate corporală mai mică decât normalul. Cifoza Scheurmann se caracterizează prin rigiditate și lipsa de flexibilitate a coloanei vertebrale, iar schimbarea conștientă a poziției corporale nu are niciun efect asupra curburii toracale. Cifoza Scheurmann cauzează pacientului dureri mari, mai ales în timpul activităților fizice sau în timpul menținerii aceleiași poziții pentru mai mult timp (de exemplu, poziția ”așezat” prelungită).

 Cifoza congenitală

Cifoza congenitală este un tip de hipercifoză care apare încă de la naștere, coloana vertebrală nefiind dezvoltată cum trebuie în timpul creșterii intrauterine. Cifoza congenitală se poate agrava pe măsură ce copilul crește și necesită tratament chirurgical pentru a stopa accentuarea suplimentară a cifozei odată cu creșterea. Mai mult, cifoza congenitală se poate asocia cu alte defecte congenitale la nivelul inimii sau rinichilor.

 Cauzele cifozei

Cauzele cifozei posturale se pot clasifica în funcție de tipul cifozei, însă cel mai adesea sunt reprezentate de:

1. Slăbirea mușchilor spatelui: mușchii care susțin coloana vertebrală pot deveni slăbiți din cauza sedentarismului, a inactivității sau a îmbătrânirii.
2. Stres repetitiv pe coloana vertebrală: dacă o persoană stă într-o poziție anormală pentru o perioadă lungă de timp, cum ar fi la birou, la calculator sau în timpul mersului, acest lucru poate cauza cifoza posturală.
3. Excesul de greutate: kilogramele în plus (atât greutatea corporală, cât și ridicarea de greutăți, bagaje, etc) pot pune presiune suplimentară pe coloana vertebrală și pot contribui la apariția cifozei.
4. Tulburări de dezvoltare ale coloanei vertebrale: scolioza, rahitismul sau tulburările de creștere osoasă pot cauza apariția cifozei.
5. Leziuni la nivelul coloanei vertebrale: accidente, traumatisme sau leziuni la nivelul coloanei vertebrale pot cauza cifoza posturală.

Boli asociate cu cifoza

Cifoza apărută în copilărie se poate asocia cu o serie de sindroame genetice, boli ale țesutului conjunctiv (osteogenesis imperfecta), infecții (poliomielita) și boli neuromusculare (distrofia musculară). Odată cu înaintarea în vârstă, afecțiuni precum paralizia cerebrală sau osteoporoza se pot asocia cu apariția cifozei.

Factorii de risc pentru cifoză

Există mai mulți factori de risc care pot contribui la dezvoltarea cifozei, dintre care merită să menționăm:

1. Moștenirea genetică: cifoza poate avea caracter ereditar, poate fi transmisă de la părinți la copii.
2. Vârsta: cifoza poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la copii, adolescenți în creștere și vârstnici.
3. Greutatea excesivă: supraponderalitatea poate fi un factor de risc pentru cifoză, deoarece kilogramele în exces aplică o presiune suplimentară asupra coloanei vertebrale.
4. Stilul de viață sedentar: persoanele care petrec mult timp în poziție ”așezat” sau în picioare, fără pauze de mișcare, pot fi mai predispuse la cifoză.
5. Afecțiuni medicale: anumite afecțiuni medicale, cum ar fi poliomielita, rahitismul sau distrofia musculară pot cauza apariția cifozei.

Simptome asociate cifozei

Simptomele care pot să apară în clinica cifozei posturale sunt următoarele:

1. Durere la nivelul spatelui: poate apărea durere sau disconfort în zona superioară a spatelui sau în zona gâtului. Oboseala extremă poate fi de asemenea un simptom al cifozei.
2. Postură anormală: persoana poate prezenta o curbare sau o aplecare către înainte excesivă a coloanei vertebrale în regiunea toracică, cauzând o postură anormală.
3. Instabilitate: cifoza poate cauza instabilitate corporală sau dificultate în efectuarea anumitor activități fizice sau în menținerea echilibrului.
4. Probleme respiratorii: cifoza poate îngreuna respirația normală, datorită implicării cutiei toracice (apare dispneea inspiratorie – pacientul trage cu greutate aerul în piept) și poate contribui la apariția problemelor respiratorii precum infecțiile, astmul sau bronșita.
5. Dificultăți la îndeplinirea activităților zilnice: cifoza poate cauza dificultăți la efectuarea anumitor activități motorii, cum ar fi îmbrăcatul sau încălțatul. Deseori se asociază prezența de parestezii la nivelul membrelor (furnicături sau chiar paralizii). Cifoza toracală severă poate duce la apariția incontinenței urinare sau tulburărilor de tranzit intestinal.

Metode de diagnostic ale cifozei

Diagnosticul cifozei se realizează în primul rând printr-un consult medical de specialitate. Medicul evaluează pacientul din punct de vedere fizic, efectuează anamneza și identifică istoricul medical al acestuia. În funcție de particularitățile pacientului vor fi recomandate ulterior o serie de investigații imagistice, cum ar fi radiografiile de coloană vertebrală, tomografii computerizate sau examinări prin rezonanță magnetică. Cu ajutorul investigațiilor imagistice se măsoară unghiul curburii toracale și se stabilește gradul de gravitate al hipercifozei. Diagnosticul de cifoză este stabilit dacă unghiul măsurat depășește 50 grade, valoarea normală fiind între 20 și 45 de grade.

Suplimentar, în anumite cazuri, medicul va investiga ce anume a provocat apariția cifozei, precum alte afecțiuni sau tulburări metabolice. Pacienții cu cifoză severă trebuie investigați suplimentar pentru a evalua apariția complicațiilor (pareza membrelor, tulburări de tranzit intestinal, tulburări ale funcționării plămânilor și a vezicii urinare). Astfel, se recomandă evaluarea funcției pulmonare, cu ajutorul spirometriei, și evaluarea neurologică a măduvei spinării și a nervilor spinali, cu ajutorul investigațiilor imagistice și neurofiziologice.

Tratamentul cifozei

Tratamentul cifozei este unul de lungă durată, care depinde de o serie de factori precum vârsta, istoricul medical, prezența altor afecțiuni concomitente, tipul cifozei, severitatea și gradul curburii toracale.

Tratamentul non-chirurgical al cifozei trebuie să includă kinetoterapie de corecție posturală, fizioterapie de suport, după caz – în funcție de unghiul cifozei – purtarea unui corset sau a unui dispozitiv de susținere, special conceput în funcție de gradul de curbură al cifozei, psihoterapie, terapie comportamentală și administrarea de medicamente pentru simptomele dureroase. Scopul principal al tratamentului non-chirurgical este stoparea accentuării suplimentare a curburii toracale sau, eventual, corecție progresivă.

 Tratamentul medicamentos

Cifoza este o afecțiune care nu se poate trata cu ajutorul medicamentelor, însă simptomele provocate de aceasta pot fi ameliorate cu ajutorul medicamentelor antialgice și antiinflamatoare. Pentru femeile în vârstă, aflate la menopauză și diagnosticate cu osteoporoză, se administrează tratament specific, pentru a crește rezistența oaselor.

 Tratament chirurgical

Intervenția chirurgicală este o opțiune de tratament pentru cifoză numai atunci când simptomele afectează semnificativ viața de zi cu zi, mai ales pentru cazurile severe, atunci când riscul de apariție a complicațiilor este unul crescut. Tratamentul chirurgical al cifozei este unul complex, multidisciplinar, în care medici neurochirurgi și ortopezi lucrează împreună pentru a modifica unghiul de curbare a coloanei vertebrale toracale astfel încât pacientul să capete o postură normală.

Tratamentul chirurgical al coloanei vertebrale se recomandă pacienților cu cifoză congenitală, cifoză Scheurmann cu unghiul de curbare mai mare de 75 grade sau la pacienții cu dureri severe persistente, care nu cedează la tratamentul non-chirurgical. Cea mai practicată metodă chirurgicală este operația de fuziune a vertebrelor coloanei vertebrale. În timpul acestei operații medicul chirurg aliniază vertebrele, creează o legătură între ele prin os suplimentar, fixat în spațiile dintre vertebre prin piese metalice (tije, șuruburi), pentru a reconstitui curbura normală a coloanei vertebrale. Tratamentul chirurgical poate reduce severitatea curburii și împiedică agravarea acesteia pe viitor, dar limitează mobilitatea segmentului operat.

Kinetoterapie

Kinetoterapia este componenta esențială a tratamentului non-chirurgical pentru cifoza. Exercițiile fizice specifice fac parte dintr-un plan de tratament personalizat, fiind prescrise și efectuate cu ajutorul unui kinetoterapeut. Cel mai frecvent, acestea includ:

• Exerciții de întindere pentru a decontracta mușchii paravertebrali și detensiona ligamentele
• Exerciții pentru a îmbunătăți forța și rezistența musculară de la nivelul spatelui și abdomenului
• Exerciții de îmbunătățire a posturii și de prevenire a complicațiilor
• Exerciții și antrenamente de tip proprioceptiv pentru a spori controlul și pentru a conștientiza permanent poziția corporală greșită, față de pozițiile corectate.

Fizioterapie

Fizioterapia este utilizată în tratamentul cifozei pentru a ameliora simptomatologia asociată acesteia. Slăbiciunea musculară, senzația de amorțeală, furnicăturile, contracturile musculare asociate cifozei pot fi tratate cu ajutorul procedurilor de fizioterapie care reduc durerea și inflamația de la nivelul structurilor nervoase adiacente coloanei vertebrale, și care stimulează musculatura periarticulară.

Cele mai utilizate proceduri de fizioterapie pentru tratamentul cifozei sunt: terapia de stimulare și decontracturare (care urmărește echilibrarea grupelor musculare), cu ultrasunete, laserterapia, terapiile TENS și TECAR. Acestea utilizează ultrasunetele, energia luminoasă, curentul de joasă și medie frecvență sau energia electromagnetică pentru a diminua simptomatologia dureroasă, pentru a crește elasticitatea tendoanelor și ligamentelor, pentru a relaxa mușchii și pentru a îmbunătăți drenajul limfatic locoregional.

 Cifoza la copii

Cifoza la copii este o afecțiune cu evoluție rapidă datorită perioadei de creștere și a ritmului alert cu care se dezvoltă corpul în acest interval de timp. Cifoza apărută în copilărie nu provoacă durere și de aceea poziția vicioasă este de obicei observată atunci când curbarea coloanei vertebrale este într-un stadiu avansat. Cifoza la copii apare datorită pozițiilor vicioase, transportului de greutăți în spate (ghiozdan sau troller greu), lipsei de vitamina D (rahitism) sau datorită unor afecțiuni genetice, precum bolile de țesut conjunctiv sau bolile neuromusculare.

Copiii pot dezvolta cifoza la orice vârstă, tipurile cele mai întâlnite fiind:

● Cifoza congenitală – vertebrele se dezvoltă anormal în perioada de creștere intrauterină. „Congenital” înseamnă o condiție cu care o persoană se naște și care depinde de factori genetici, factori de mediu sau patologii asociate ale părinților.

● Cifoza posturală – această formă de cifoză apare dacă copilul nu stă drept, adoptă o serie de poziții nefirești în timpul utilizării telefonului, tabletei sau calculatorului, pentru mai multe ore pe zi, este sedentar și nu practică activități fizice care să îi dezvolte musculatura. Este mai frecventă la fete decât la băieți și apare cel mai adesea în adolescență.

● Cifoza Scheuermann – acest tip de cifoză la copii se caracterizează printr-o deformare anatomică a vertebrelor care cauzează curbarea exagerată a coloanei vertebrale superioare.

În copilărie, cifoza neglijată și netratată la timp, poate duce la afectarea funcționalității coloanei vertebrale, cu apariția la vârsta adultă a spondilozelor, discopatiilor și a herniilor de disc.

Complicațiile cifozei

Netratată la timp, mai ales în cazul persoanelor tinere, cifoza poate provoca o serie de complicații și afecțiuni rezultate din postura incorectă a corpului. Complicațiile cifozei pot include: durere de spate cronică, imposibilitatea de a efectua activități fizice diverse, probleme respiratorii, probleme cardiace, oboseală excesivă, insomnii, deformarea inestetică și funcțională a toracelui, dificultăți în desfășurarea activităților cotidiene, schimbarea centrului de greutate corporal, instabilitate și predispoziție către traumatizarea coloanei vertebrale prin căderi repetate la vârste înaintate, apariția de fracturi vertebrale sau ale membrelor (prin căderi), leziuni nervoase și tulburări secundare de tranzit intestinal sau diureză.

Metode de prevenire a cifozei

Cifoza posturală poate fi prevenită cu succes cu ajutorul unui stil de viață activ și cu adoptarea unor poziții corporale sănătoase în timpul activităților de zi cu zi. Următoarele metode pot ajuta la prevenirea cifozei:

• Menținerea unei posturi corecte în timpul activităților zilnice, cum ar fi statul la birou sau conducerea unui autovehicul pentru perioade îndelungate de timp
• Evitarea pozițiilor sedentare pentru perioade îndelungate de timp
• Fortificarea musculaturii spatelui și a abdomenului prin exerciții  fizice specifice
• Evitarea purtării dezechilibrate de greutăți care depășesc posibilitățile reale ale subiectului
• Efectuarea de activități fizice regulate și alcătuirea unei rutine zilnice care să includă plimbări în aer liber, înot sau activități specifice de yoga, Pilates etc., cu conservarea pozițiilor fiziologice ale coloanei
• Menținerea unei greutăți corporale fiziologice
• Folosirea unui suport lombar atunci când se stă pe scaun la birou sau în mașină
• Dormitul pe o saltea confortabilă și adaptată nevoilor individuale.

Bibliografie:

• https://www.uptodate.com/contents/hyperkyphosis-in-older-persons?search=neck%20kyphosis&source=search_result&selectedTitle=1~150&usage_type=default&display_rank=1#H5
• https://www.uptodate.com/contents/kyphosis-in-children-the-basics?search=postural%20kyphosis&source=search_result&selectedTitle=2~150&usage_type=default&display_rank=2
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17671-kyphosis