Uneori, viața atârnă de un fir de ață, iar speranța și grija unei echipe medicale pot face diferența dintre disperare și o nouă șansă.
Povestea doamnei Rodica, pacientă internată în Secția de Neurologie a Enayati Hospital, este una despre luptă, curaj și renaștere.
„Dacă nu o aduceam aici, cred că nu mai era…”
„Dacă nu o aduceam aici, cred că nu mai era. Starea în care a fost…” – își amintește Florin, soțul pacientei.
„Eu cred că abia acum conștientizez… acum îmi vine să plâng….Eu nu vreau să plâng…”, adaugă Rodica.
Un drum lung prin boală și suferință
Totul a început cu o durere aparent banală de spate.
„Avea dureri de spate, nu știa că are o piatră la rinichiul stâng, care a creat problema. A făcut o infecție și a intrat în șoc septic, direct, fără nicio șansă de supraviețuire”, povestește soțul.
„Era pe ATI, au intubat-o și au ținut-o cred că o lună de zile acolo. Chiar în ultima săptămână a început să respire singură și și-a revenit din comă. Am externat-o la cererea mea, dar era în stare gravă, avea febră de trei zile – șansele de supraviețuire erau minime.”
O nouă speranță la Enayati Medical City
După perioada critică, Rodica a fost transferată pentru recuperare la Enayati Hospital.
„Evoluția a fost foarte bună în momentul în care au mutat-o aici, pe recuperare. S-a refăcut destul de repede. Am încurajat-o și eu, băiatul, familia, toți – ca să-i dăm un vibe bun, să treacă peste… Ne bucurăm că nu a rămas cu alte probleme locomotorii sau de vorbire. Lucrurile vor merge mai ușor până la recuperarea completă”, spune Florin, soțul pacientei.
Lupta pentru recuperare
„Prima dată am cunoscut-o pe pacientă în terapia intensivă, după un episod infecțios sever, transferată dintr-un alt centru de terapie intensivă, după multiple complicații, inclusiv neurologice.
Patologia principală la acel moment era o encefalopatie mixtă septică și metabolică.
După ce colegii din ATI au reușit să trateze episodul infecțios și să o stabilizeze, am constatat sechelele post-critice – pacienta fiind, în acel context, spitalizată continuu timp de aproximativ două luni, cu multiple complicații, inclusiv o tetrapareză flască post decondiționare fizică”, explică Dr. Roxana Zugravu, Șef Secție Neurologie, Enayati Hospital.
„În momentul în care am admis-o în secția de neurologie, am chemat de la început colegii din Secția de recuperare medicală, pentru a crea un plan personalizat. Pacienta avea un potențial recuperator mare, vizibil încă de la început.
După un plan ajustat constant, în funcție de răspunsul ei, și cu multă atenție și răbdare, am reușit să recuperăm deficitele neurologice. A rămas doar cu o hipoacuzie severă, observată încă de la debut, pentru care am început investigațiile în vederea unei soluții”, adaugă Dr. Roxana Zugravu.
Un nou început…
„Ne-am hotărât, după o lună de zile, să-i facem și implantul cohlear… să audă din nou. Mă bucur foarte mult și n-avem decât cuvinte de mulțumire… cuvintele nu pot exprima. Mi-am promis că merg până la capăt, orice ar fi, indiferent ce sacrificii. Nu contează”, conchide Florin, soțul.
Povestea Rodicăi este dovada vie că, dincolo de diagnostic, există mereu speranță.
Îngrijirea multidisciplinară, profesionalismul echipei și sprijinul familiei au transformat o situație critică într-un veritabil miracol medical – și, mai presus de toate, într-o lecție de viață.
