Blog

Simptomele, diagnosticarea și tratamentul insuficienței cardiace

Simptomele, diagnosticarea și tratamentul insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă este un sindrom complex în care inima nu mai are puterea de a pompa sângele către organele și țesuturile din corp, ceea ce face ca funcția sistemelor de organe să devină deficitară. Este rezultatul unei disfuncții a inimii (o varietate de afecțiuni cardiace), care poate afecta capacitatea sa de a pompa sânge eficient.

Termenul „insuficiență cardiacă” este înșelător, deoarece inima nu cedează complet sau nu încetează să mai bată. În unele cazuri, insuficiența cardiacă poate fi ușoară și poate provoca simptome minore care sunt evidente doar în cazul în care persoana respectivă face activități fizice intense. Alteori poate fi severă (cauzând simptome  chiar și în repaus) sau chiar poate pune în pericol viața. Cele mai frecvente simptome ale insuficienței cardiace sunt dispneea sau dificultatea de a respira, oboseala, umflarea picioarelor și a gambelor, precum și alte semne caracteristice afecțiunilor cardiace.

Deși insuficiența cardiacă este o afecțiune gravă, la momentul actual sunt disponibile tratamente sigure și eficiente. Adoptarea unui stil de viață sănătos și medicația adecvată pot ameliora simptomele și vă pot ajuta să trăiți mai mult timp.

Tipurile de insuficiență cardiacă

Există două tipuri principale de insuficiență cardiacă. Acestea sunt definite în funcție de reducerea sau conservarea „fracției de ejecție” (parametrul măsurabil ecocardiografic care indică cât de bine poate pompa ventriculul stâng):

  • Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă, denumită și „insuficiență cardiacă sistolică”). Inima nu are putere să pompeze, adică nu se comprimă în mod normal.
  • Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție conservată, denumită și „insuficiență cardiacă diastolică”. Inima este prea rigidă, nu se relaxează suficient și nu se umple cu sânge în mod normal.

Când apare insuficiența cardiacă?

Inima are rolul de a pompa sânge bogat în oxigen și substanțe nutritive în tot corpul. Insuficiența cardiacă apare atunci când inima nu poate pompa suficient sânge, ceea ce duce la o scădere a fluxului de sânge către organe și țesuturi.

Insuficiența cardiacă este cauzată de o boală sau de o afecțiune care afectează inima. Din fericire, tratarea acestor afecțiuni în stadii incipiente poate adesea preveni sau încetini dezvoltarea insuficienței cardiace.Principalele cauze ale insuficienței cardiace includ:

  1. Boala arterială coronariană. Este cel mai frecvent factor de risc pentru insuficiența cardiacă și constă în îngustarea arterelor coronare care alimentează inima cu sânge și oxigen. Ca urmare, anumite porțiuni ale mușchiului cardiac sunt lipsite de oxigen (în special în timpul exercițiilor fizice, când organismul are nevoie de mai mult oxigen), iar inima nu poate funcționa la fel de bine. Boala coronariană poate duce, de asemenea, la un atac de cord (numit și infarct miocardic) dacă o arteră se blochează complet; acest lucru provoacă leziuni permanente ale mușchiului cardiac.
  2. Hipertensiune arterială. Presiunea arterială ridicată poate suprasolicita inima în timp, slăbindu-i capacitatea de a pompa eficient, de a se relaxa și de a se umple cu sânge.
  3. Cardiomiopatia. Bolile cardiace care afectează structura sau funcția mușchiului cardiac pot duce la insuficiență cardiacă. Cardiomiopatia poate fi legată de diferite afecțiuni medicale, inclusiv anumite tulburări autoimune, o mutație genetică, acumularea de proteine anormale în organism sau chiar o infecție; cu toate acestea, adesea cauza este necunoscută.
  4. Tulburări de ritm cardiac. Ritmul cardiac neregulat sau foarte rapid (tahicardie ventriculară, fibrilație atrială) poate afecta capacitatea inimii de a pompa sânge în mod eficient.
  5. Valvulopatii. Afecțiuni ale valvelor cardiace pot duce la suprasolicitarea inimii și la scăderea eficienței pompei cardiace. Valva poate deveni îngustată („stenozată”), ceea ce interferează cu circulația sângelui prin valvă și crește presiunea în inimă. În alte cazuri, valva poate deveni permeabilă, ceea ce face ca sângele să reflueze înapoi („regurgitare”).
  6. Infarctul miocardic. Lipsa acută de sânge cu oxigen într-o porțiune a inimii poate deteriora țesutul inimii și poate afecta funcționarea normală a acestuia.

Simptomele insuficienței cardiace

Simptomele insuficienței cardiace pot varia în funcție de severitatea afecțiunii și de tipul afectării cardiace. Simptomele insuficienței cardiace pot include oboseală excesivă, dispnee (dificultate la respirație), ceea ce poate obliga pacientul să reducă orice activitate fizică sau să doarmă pe mai multe perne, retenție de lichide, umflarea picioarelor și a gleznelor, palpitații și slăbiciune generală. Uneori, pacienții pot prezenta dureri sau disconfort în zona pieptului și tuse persistentă, în special noaptea. Fatigabilitatea, amețeala și lipsa de concentrare sunt semne frecvente ale insuficienței cardiace. În cazurile severe, pacienții pot pierde din greutate, rapid, fără voia lor.

Diagnosticul insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă este diagnosticată pe baza istoricului medical, a unui examen fizic amănunțit și a unei serii de teste, care îi pot spune medicului cât de bine funcționează inima dumneavoastră. Testele pot include:

  1. Analize de sânge. Se pot efectua analize de sânge pentru a evalua funcția tiroidiană, nivelurile de electroliți, enzimele cardiace și alte parametri care pot indica prezența insuficienței cardiace. Un test de sânge cunoscut sub numele de peptidă natriuretică de tip B (BNP) sau pro-BNP N-terminal (NT-proBNP) este un hormon produs de inimă, al cărui nivel este mai mare decât normalul la persoanele cu insuficiență cardiacă.
  2. Electrocardiograma (ECG). Această investigație non-invazivă înregistrează activitatea electrică a inimii și poate evidenția tulburări de ritm, anomalii ale conducerii sau semne ale unui atac de cord anterior.
  1. Ecocardiografia cardiacă. Aceasta este o metodă non-invazivă care utilizează ultrasunetele pentru a obține imagini detaliate ale structurii și funcției inimii. Ecocardiografia oferă informații despre dimensiunea și grosimea pereților inimii, funcția de pompare a ventriculilor și fluxul de sânge prin valvele cardiace. Acest lucru include măsurarea „fracției de ejecție”, un parametru care indică cât de bine pompează ventriculul stâng. Se poate face ecocardiografii seriate pentru a vedea dacă funcția inimii dumneavoastră se modifică în timp.
  1. Teste de efort fizic susținut. Aceste teste de stres evaluază răspunsul inimii în timpul unui exercițiu fizic susținut și pot evidenția simptomele insuficienței cardiace. Un medic sau o asistentă medicală va vedea cum răspunde inima dumneavoastră la exerciții fizice, observând ECG-ul, tensiunea arterială și ritmul cardiac în timp ce mergeți sau alergați pe o bandă de alergare. În plus, pot fi efectuate teste imagistice pentru a măsura efectul exercițiilor fizice asupra inimii.
  2. Radiografia toracică. Radiografia toracică poate detecta modificări ale dimensiunii și formei inimii, precum și la identificarea altor afecțiuni pulmonare asociate.
  3. Cateterismul cardiac. Cateterizarea cardiacă este o procedură invazivă care oferă imagini ale permeabilității arterelor coronare. În timpul testului, medicul introduce un tub subțire (cateter) printr-un vas de sânge mare în zona inghinală (sau în braț), apoi îl avansează în inimă. Un colorant este injectat în cateter pentru a vizualiza cu ajutorul razelor X arterele și locul unde acestea sunt înfundate.
  4. Teste suplimentare. În unele cazuri, pot fi necesare alte teste suplimentare precum tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanța magnetică (RMN) pentru a obține imagini mai detaliate ale inimii și a structurilor adiacente.

Complicațiile insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă poate duce la o serie de complicații și afecțiuni asociate. Acestea pot include edemul pulmonar, retenție de lichide în organism, scăderea fluxului de sânge către rinichi, cu afectarea funcției renale, tulburări de ritm cardiac, boală hepatică congestivă, scăderea apetitului și dificultăți în absorbția nutrienților, ceea ce poate duce la malnutriție și pierdere în greutate involuntară.

Pacienții cu insuficiență cardiacă pot prezenta un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge, care pot duce la tromboembolism în alte părți ale corpului, cum ar fi embolismul pulmonar sau accidentul vascular cerebral. Femeile cu insuficiență cardiacă pot prezenta riscuri mai mari în timpul sarcinii și pot necesita o monitorizare și un management specializat.

Tratamentul insuficienței cardiace

Scopul tratamentelor pentru insuficiența cardiacă este de a ameliora simptomele, de a reduce șansele de a dezvolta complicații și de a încetini, opri sau inversa progresia afecțiunii cardiace de bază. Deși există tratamente care pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la încetinirea progresului insuficienței cardiace, în cele mai multe cazuri este o afecțiune cronică care necesită tratament pe tot parcursul vieții. Este important ca insuficiența cardiacă să fie diagnosticată și tratată în stadii incipiente pentru a încetini progresia bolii și a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Tratamentul include, de obicei, o combinație de modificări ale dietei și ale stilului de viață, medicamente și, uneori, poate fi nevoie de efectuarea unor intervenții chirurgicale sau de implantarea unor dispozitive medicale precum stimulatoarele cardiace sau defibrilatoarele pentru a preveni o serie de complicații fatale. Adoptarea unui stil de viață sănătos poate juca un rol important în gestionarea insuficienței cardiace. Acesta poate include renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool, adoptarea unei alimentații echilibrate și sărace în sodiu, gestionarea greutății corporale și menținerea unei activități fizice regulate sub supravegherea medicului.

Medicamentele sunt prescrise pentru a controla simptomele și a îmbunătăți funcția cardiacă. Acestea pot include diuretice pentru a reduce retenția de lichide, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocante ale receptorilor de angiotensină (BRA), beta-blocante, antagoniști ai aldosteronului, digoxină și nitrați pentru a controla hipertensiunea arterială și tulburările de ritm cardiac.

Intervențiile chirurgicale sunt uneori recomandate pentru persoanele cu insuficiență cardiacă care au, de asemenea, o boală coronariană sau o boală severă a valvelor inimii. Acestea ar putea include o intervenție chirurgicală la nivelul valvelor cardiace sau o intervenție chirurgicală de bypass coronarian (CABG) sau ambele. În unele cazuri, boala coronariană poate fi tratată cu o procedură de montare a unui stent coronarian, care ajută la restabilirea fluxului sanguin în arterele coronare.

Enayati Medical City oferă o gamă largă de servicii de cardiologie, care acoperă o varietate de afecțiuni cardiace, de la evaluarea și gestionarea bolilor cardiace comune până la diagnosticarea și recuperarea medicală a afecțiunilor mai complexe, cum ar fi insuficiența cardiacă, tulburările de ritm cardiac și malformațiile cardiace.

Medicii de la Enayati Medical City abordează fiecare pacient în mod individual, luând în considerare nevoile, istoricul medical și preferințele acestuia. Tratamentul este personalizat și adaptat specific pentru fiecare pacient. Alege un consult de cardiologie sau medicină internă la Policlinica Enayati Medical City!

Sursă poză: shutterstock.com