Neurotoxinele botulinice (BoNTs) sunt proteinele cu cea mai mare toxicitate cunoscută în lumea naturală, fiind produse de bacteria Clostridium botulinum și de speciile sale înrudite, din punct de vedere medical ele acționând prin împiedicarea eliberării neurotransmițătorului acetilcolină din terminațiile axonale la nivelul plăcii neuromusculare. Altfel spus, toxina botulinică împiedică semnalele nervoase la nivelul mușchiului în care este injectată.
Deși în esență pot fi periculoase pentru sănătatea umană, specificitatea lor celulară și de substrat permite folosirea toxinelor botulinice în deplină siguranță în scop medical și cosmetic.
În medicină, toxina botulinică este folosită pentru tratamentul unor afecțiuni musculare caracterizate printr-o “supra-activitate” a acestora din cadrul unor boli, aici fiind enumerate:
- Spasticitatea, având drept cauze paralizia cerebrală, accidente vasculare cerebrale, traumatisme vertebro-medulare;
- Spasme ale capului și gâtului, pleoapelor, mandibulei, corzilor vocale;
- Hiperactivitatea mușchiului detrusor în anumite cazuri de vezică neurogenă hiperactivă refractară.
Injectarea musculaturii spastice are drept scop direct reducerea tonusului crescut al acesteia, favorizând implicit reducerea afectării abilităților de mișcare și practice.
De asemenea, o recentă indicație a toxinei botulinice este injectarea în glandele salivare pentru sialoree (salivare abundentă, hipersalivație).
De notat, efectul toxinei botulinice injectate nu este permanent, ci reversibil în interval de câteva luni. Din acest motiv, pentru a se menține efectul terapeutic dorit, în general aceste tratamente trebuie repetate periodic.
