Blog

Boala Parkinson – Află ce o cauzează și ce tratamente există

boala parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune cronică, neurodegenerativă, multifactorială, cu evoluție lent progresivă. Boala este o consecință a deficitului de dopamină, secundar reducerii numărului de neuroni dopaminergici din substanța neagră, parte componentă a ganglionilor bazali – o regiune a creierului. Boala Parkinson este a doua cea mai răspândită boală neurodegenerativă după boala Alzheimer, fiind denumită după medicul James Parkinson, cel care a descris-o pentru prima dată în anul 1817. 

Deficitul de dopamină se manifestă prin lentoare (bradikinezie), creșterea tonusului muscular (rigiditate) și tremor de repaus (la nivelul membrelor superioare și/sau inferioare când persoana respectivă nu folosește acel membru). De asemenea, pacientul va avea și alte tulburări motorii, respectiv un mers caracteristic, cu pași mărunți, fără balansul brațelor, cu trunchiul aplecat înainte. În plus, activitățile zilnice sunt din ce în ce mai greu de realizat, în special în stadiile avansate ale bolii.

Stadiile bolii Parkinson

Boala Parkinson este clasificată în cinci stadii, în funcție de evoluția simptomatologiei. Stadiile sunt folosite pentru a descrie modul în care simptomele motorii progresează. Stadiile Hoehn & Yahr 1, 1.5 și 2 reprezintă faza incipientă, 2.5 și 3 forma medie, iar 4 și 5 stadiul avansat al bolii Parkinson.

Stadiul 1

În această etapă inițială pacientul are simptome ușoare care, în general, nu interferă cu activitățile zilnice. Tremorul de repaus și alte simptome motorii sunt prezente numai pe o singură parte a corpului. De asemenea, se pot asocia modificări ale posturii, ale mersului și ale expresiei faciale.

Stadiul 2

Simptomele încep să se agraveze. Tremorul de repaus, rigiditatea și bradikinezia afectează ambele jumătăți ale corpului sau zona centrală (gâtul și trunchiul). Problemele de mers și postură devin evidente. Nu prezintă încă instabilitate posturală. Pacientul este capabil să realizeze diverse activități singur, dar mai încet, sarcinile zilnice devenind tot mai dificile, în special dacă implică activități de finețe sau dorința de a face mai multe lucruri în același timp (multi-tasking).

Stadiul 3

Principala caracteristică în acest stadiu de afectare bilaterală este pierderea echilibrului (cum ar fi instabilitatea prezentă în timp ce persoana se întoarce sau când este trasă spre spate stând din picioare). În plus, căderile devin mai frecvente. Simptomele motorii continuă să se agraveze. Din punct de vedere funcțional, persoana este oarecum limitată în activitățile zilnice, dar este capabilă din punct de vedere fizic să ducă o viață independentă. Dizabilitatea este ușoară/moderată.

Stadiul 4

În acest stadiu, simptomele sunt prezente, persistente și pot fi grav invalidante. Persoana este în continuare capabilă să meargă și să stea în picioare fără ajutor, dar poate avea nevoie de un dispozitiv (baston/cărucior) pentru siguranța deplasării. Pacientul are nevoie de ajutor semnificativ pentru activitățile zilnice și nu poate trăi singur.

Stadiul 5

Acesta este stadiul cel mai avansat și cel mai dizabilitant. Rigiditatea membrelor inferioare poate face imposibil statul în picioare (ortostatismul) sau mersul. Persoana este imobilizată la pat sau imobilizată într-un scaun cu rotile dacă nu beneficiază de ajutor. Este nevoie de îngrijire permanentă și de sprijin pentru toate activitățile zilnice.

Cauzele și factorii de risc pentru apariția bolii Parkinson

În cazul bolii Parkinson anumite celule nervoase (neuroni) din creier se deteriorează și mor treptat. Multe dintre simptome apar din cauza pierderii neuronilor care produc în creier un mesager chimic numit dopamină. Atunci când nivelurile dopaminei scad, apare o activitate anormală a unor regiuni din creier, ceea ce duce la afectarea mișcărilor și la alte semne și simptome caracteristice bolii Parkinson.

Cauzele bolii Parkinson sunt încă necunoscute, dar există o serie de factori de risc care favorizează apariția afecțiunii:

Factorii genetici. Cercetătorii au identificat modificări genetice specifice care pot provoca boala Parkinson. Dar acestea sunt destul de rare, fiind prezente în familii cu alți membrii afectați de această boală sau de o altă tulburare de mișcare.

Ereditatea. Un pacient ar putea dezvolta boala Parkinson, dacă o rudă apropiată a fost diagnosticată cu această afecțiune. Cazurile sunt rare, cu excepția situațiilor în care majoritatea rudelor au dobândit boala.

Factori declanșatori de mediu. Expunerea la anumite substanțe toxice sau la anumiți factori de mediu (ex. organofosforice, pesticide, solvenți, metale grele, mangan, monoxid de carbon, poluarea atmosferică, fumatul activ și pasiv) poate crește riscul de apariție a bolii Parkinson.

Vârsta. Boala Parkinson se dezvoltă în special la persoanele care au trecut de 60 de ani. Cu toate acestea există și forme de boală Parkinson juvenilă, ce debutează la vârste tinere de 20-30 de ani, sau cu debut precoce la 40-50 de ani.

Sexul. Bărbații sunt mai predispuși decât femeile. Raportul este de 2:1.

Rasa albă e mai predispusă.

Traumatismele cerebrale repetate

Tipuri de boală Parkinson

Boala Parkinson se manifestă sub două forme principale: primară și secundară. Simptomele în cazul celor două forme sunt similare, însă diferența constă în cauza apariției bolii.

Forma primară

Forma primară a bolii Parkinson, numită și boala Parkinson idiopatică, nu are o cauză specifică cunoscută. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu boala Parkinson suferă de această formă a afecțiunii. Semnele clinice apar și diagnosticul poate fi stabilit în momentul în care neuronii dopaminergici sunt distruși în proporție mare, iar nivelul de dopamină este scăzut. În acest caz se folosește tratament medicamentos pentru a crește secreția sau a suplimenta dopamina din creier.

Forma secundară

Această formă de boală Parkinson este cauzată de lipsa acțiunii dopaminei la nivelul ganglionilor bazali. Modificările sunt cauzate de medicamente, droguri (parkinsonism indus medicamentos), accidente vasculare cerebrale repetate (parkinsonism vascular), traumatisme craniene multiple (parkinsonism pugilistic) sau alte afecțiuni denumite parkinsonism atipic precum demența cu corpi Lewy, degenerescența corticobazală, paralizia supranucleară progresivă și atrofia multisistemică.

Spre exemplu, în cazul demenței cu corpi Lewy, cauza principală este legată de formarea de corpi Lewy (aglomerări proteice de alfa-sinucleină) în creier. De la începutul evoluției bolii apare o deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive (gândirea, memoria și judecata).

În ceea ce privește paralizia supranucleară progresivă (PSP), aceasta este una dintre cele mai frecvente forme de parkinsonism atipic. În comparație cu cei care suferă de boala Parkinson idiopatică, persoanele cu PSP prezintă anomalii ale mișcărilor globilor oculari pe verticală, mai ales la privirea in jos, și ulterior pe orizontală și probleme de vorbire (disartrie). Pe lângă lentoare și rigiditate, rare sunt cazurile în care pacienții au și tremor de repaus. PSP este cauzată de acumularea proteinelor „tau” în celulele creierului cu distrugerea acestora.

Simptomele bolii Parkinson

Semnele și simptomele bolii Parkinson sunt diferite de la un pacient la altul sau pe parcursul evoluției bolii. Simptomele timpurii pot fi ușoare și pot trece neobservate. Simptomele motorii încep adesea într-o jumătate a corpului și, de obicei în evoluție, rămân mai grave pe acea parte, chiar și după ce afectează și cealaltă jumătate a corpului.

Sunt prezente simptome motorii (vizibile) și non-motorii (mai puțin vizibile).

Cele mai frecvente simptome motorii:

Lentoare (bradikinezie). Este elementul cheie în stabilirea diagnosticului de boală Parkinson. Încetinirea mișcărilor, inițierea dificilă a acestora, transformă sarcinile simple în unele dificile și care necesită mai mult timp. Mersul se modifică, pașii devin mai mici. Ridicatul de pe scaun, întoarcerea în pat, încheiatul nasturilor etc. devin mai dificile.

Tremor de repaus. Un tremor ritmic, care debutează de obicei la un membru, adesea la o mână sau la degetele mâinii semănând cu mișcările acestora asociate numărării banilor. Tremorul se manifestă în special în momentele de repaus, când persoana respectivă nu folosește mâinile pentru a face ceva.

Mușchi cu tonus crescut. Rigiditatea musculară se poate dezvolta în orice parte a corpului. Mușchii pot deveni dureroși și limitează amplitudinea mișcărilor.

Afectarea posturii și a echilibrului. Postura devine una aplecată înainte și apare instabilitate posturală.

Pierderea mișcărilor automate. Realizarea unor mișcări automate, precum clipitul, zâmbetul, mimica feței sau balansul brațelor în timpul mersului poate fi afectată, în sensul diminuării sau dispariției.

Modificări ale vorbirii. Discursul devine unul monoton, neclar, greu de înțeles datorită hipofoniei (volumului redus) sau articulării dificile a cuvintelor (disartriei). Se pot produce aglomerări de cuvinte și chiar bâlbâieli. Tulburarea de vorbire se agravează la emoții și dacă oacientul dorește să vorbească repede.

Modificările scrisului. Pacientului îi va fi greu să scrie. Scrisul devine mic (micrografie) și ilizibil..

Boala Parkinson – tratament

Boala Parkinson nu se vindecă complet. Tratamentul este utilizat pentru a încetini evoluția afecțiunii și pentru a ameliora diferitele simptome. Există mai multe metode de tratament al bolii Parkinson: medicamentos, chirurgical și cel fizic – non-farmacologic (prin exerciții regulate).

Tratamentul medicamentos

Medicamentele pot fi utilizate pentru a ameliora principalele simptome motorii ale bolii Parkinson. 

Sunt 7 clase de medicamente antiparkinsoniene. Cele mai utilizate medicamente sunt levodopa (L-dopa), inhibitorii dopadecarboxilazei (DDC), agoniștii dopaminergici, inhibitorii monoaminoxidazei B (IMAO-B) și inhibitorii catecol-orto-metil transferazei (COMT).

Se mai pot utiliza anticolinergice și inhibitori ai receptorilor NMDA. Medicul specialist neurolog va explica în detaliu opțiunile de tratament, inclusiv beneficiile și riscurile asociate fiecărui medicament. Sunt necesare vizite regulate la 3 maxim 6 luni la medicul specialist pentru a urmări progresia bolii și pentru a adapta tratamentul fiecărei noi situații.

Levodopa (L-dopa)

Levodopa este absorbită de celulele nervoase din creier și transformată în dopamina chimică, fiind utilizată pentru a transmite mesaje între neuronii care controlează mișcarea. Creșterea nivelului de dopamină cu ajutorul levodopa ameliorează tulburările de mișcare. Aceasta se administrează sub formă de tabletă și este mereu combinată cu inhibitori de dopadecrboxilază (benserazida sau carbidopa) care ajută la disponibilizarea mai buna a L-dopei.

Agoniștii dopaminergici

Agoniștii dopaminergici acționează ca un substitut al dopaminei la nivel cerebral și au un efect similar levodopei, stimulând receptorii dopaminergici restanți. Sunt adesea administrați sub formă de tablete (pramipexol, ropinirol), dar sunt disponibili și sub formă de plasture transdermic (rotigotină). Agoniștii dopaminergici pot fi administrați singuri sau concomitent cu levodopa, permițând astfel utilizarea unor doze mai mici de levodopa cu reducerea riscului de efecte secundare motorii de tipul diskineziilor induse de aceasta.

Inhibitori ai monoaminoxidazei B

Inhibitorii monoaminooxidazei-B (IMAO-B) reprezintă o altă alternativă pentru tratarea bolii Parkinson în stadiul incipient. Aceștia blochează efectele unei enzime care descompune dopamina (monoaminoxidază-B), crescând nivelul dopaminei.

Tratamentul bolii Parkinson avansate

Levodopa-carbidopa gel intestinal sau Levodopa-carbidopa-entacapone gel intestinal sunt terapii care prin administrarea direct în jejun, ocolesc stomacul, cu golire lentă și absorbție necontrolată, permițând o absorbție controlată și o administrare cvasi-constantă a terapiei prin utilizarea unor pompe, programate necesităților fiecărui pacient în parte.

Apomorfina – este un agonist dopaminergic foarte potent, care se poate administra subcutanat în situații care necesită corectarea rapidă a simptomatologiei, ca și medicație de urgență (penul de apomorfină) sau în mod constant, folosind o pompă cu apomorfină.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical – constă în stimularea cerebrală profundă prin implantarea unor electrozi la nivelul ganglionilor bazali. De regulă, intervenția neurochirurgicală este realizată când medicamentele provoacă efecte adverse pronunțate, în special de tipul diskineziilor (mișcărilor involuntare).

Decizia de a alege una dintre aceste terapii se va lua în urma unor discuții cu medicul neurolog, care va analiza cazul, vârsta, stadiul bolii, schema terapeutică maximală utilizată, afecțiunile și simptomele asociate, starea psihică și care îi va prezenta pacientului posibilele riscuri și beneficii.

Tratamentul non-farmacologic – Exerciții fizice

Exercițiile fizice au un rol important în gestionarea bolii Parkinson. În funcție de stadiul afecțiunii pacientul poate realiza o serie de exerciții de intensitate moderată/redusă precum mersul pe jos, pedalatul pe o bicicletă medicinală, dansul (tango, vals), înot, yoga, tai chi, kinetoterapie. Sportul ajută la menținerea masei musculare, a supleței ligamentare, a mobilității articulare, oferă o stare psihică bună și previne constipația.

Metode de diagnostic în boala Parkinson

Diagnosticul bolii Parkinson este în mare măsură unul clinic. Un rol important îl are anamneza, o discuție între medic și pacient în urma căreia se vor puncta principalele simptome, dar se va realiza și un istoric detaliat. Principalul semn care indică prezența bolii este bradikinezia. Aceasta poate să se asocieze cu unul sau mai multe din următoarele simptome: tremorul de repaus, rigiditatea musculară și instabilitatea posturală.

Acestor simptome motorii li se asociază o serie de simptome non-motorii, prin lipsa altor  mediatori chimici la nivel cerebral – serotonina, acetilcolina, noradrenalina – unele dintre aceste simptome putând preceda cu luni și chiar ani diagnosticul de boală Parkinson: scăderea sau pierderea mirosului (hipo- sau anosmie), salivație în exces, secreție seboreică în exces (ten gras), transpirații abundente (hipersudorație), constipație, scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare (hipotensiune ortostatică), disfuncții sexuale, tulburări ale somnului cu mișcări oculare rapide (somn REM) – cu vise aievea, anxietate, depresie, psihoză, demență, halucinații vizuale sau auditive.

Nu există analize specifice de laborator care să stabilească diagnosticul de boală Parkinson. Examenele imagistice cerebrale – tomografie computerizată (CT) și imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) sunt utilizate pentru a evidenția parkinsonisme secundare sau atipice sau pentru a exclude alte afecțiuni, pentru boala Parkinson idiopatică neexistând modificări imagistice caracteristice dacă se utilizează aceste metode.

Superioară este imagistica prin SPECT și PET care utilizează radiotrasori specifici care se fixează la nivelul ganglionilor bazali, permițând evidențierea pierderii neuronilor dopaminergici. 

SIMPTOME non-motorii în boala Parkinson

Boala Parkinson este adesea însoțită de aceste simptome, care trebuie identificate și care pot fi tratate:

Dificultăți de gândire. Există posibilitatea dezvoltării problemelor cognitive (demență) și a dificultăților de gândire. Acestea apar, de obicei, în stadiile avansate ale bolii Parkinson. 

Anxietate, depresie și tulburări ale dispoziției. Pacienții se pot confrunta cu anxietate și/sau depresie, uneori chiar în stadiile premergătoare diagnosticului sau incipiente ale bolii.

Probleme de înghițit. Există posibilitatea dezvoltării dificultăților de înghițit pe măsură ce afecțiunea progresează.

Tulburări ale somnului. Persoanele cu boala Parkinson au adesea tulburări de somn. Pot adormi cu dificultate (insomnie), se pot trezi frecvent pe parcursul nopții (adesea pentru a urina), visează și participă la vis (vise aievea – vorbesc, țipă, râd, se luptă etc) sau pot adormi brusc în timpul zilei (atacuri de somn, somnolență diurnă).

Probleme cu vezica urinară – urinări frecvente, în special pe parcursul nopții, micțiuni imperioase, incontinență urinară.

Constipația. Multe persoane diagnosticate cu boala Parkinson pot prezenta constipație, chiar și cu ani de zile înaintea diagnosticului. Motilitatea tractului digestiv este mai lentă.

Prognosticul bolii Parkinson

Cele 7 clase de medicamente antiparkinsoniene care pot fi utilizate (cu cât mai precoce cu atât mai bine), precum și terapiile specifice fazelor avansate ale bolii, au îmbunătățit semnificativ prognosticul. Boala Parkinson nu este cauzatoare de deces, acesta survenind în general datorită co-morbidităților și/sau complicațiilor – tulburări de înghițit și respirație, căderi cu fracturi, imobilizare prelungită complicată cu escare, tromboze, pneumonie, infecții urinare. 

Metode de prevenție a bolii Parkinson

Boala Parkinson nu are o cauză anume identificată pentru a putea fi prevenită. Pot fi evitați factorii toxici, de mediu și precipitanți enunțați anterior.

Totuși, există soluții pentru menținerea unui stil de viață sănătos, coroborat cu monitorizarea timpurie a simptomelor prin controale medicale periodice. Sunt necesare exerciții fizice regulate care să contribuie la tonifierea musculaturii, dar și la creșterea nivelului de dopamină din creier. De asemenea, este recomandată o alimentație bogată în vitamine, fibre și proteine, săracă în sare și grăsimi saturate.

O altă potențială metodă de prevenție a bolii Parkinson ar fi odihna, atât fizică cât și mentală, plimbările în aer liber, activitățile recreative. În plus, cel puțin opt ore de somn pe zi ajută la o gestionare mai bună a activităților din timpul zilei. 

Noul centru rezidențial pentru seniori Enayati Home dispune de un cadru modern care să le ofere pacienților diagnosticați cu boala Parkinson un confort sporit, petrecerea agreabilă a timpului liber, accesul extrem de ușor la secția de neurologie din Enayati Hospital și o echipă specializată ce cuprinde medici geriatri, neurologi, cardiologi, specialiști în recuperare medicală, făcând astfel posibilă verificarea constantă a stării de sănătate, adaptarea tratamentului specific evoluției bolii, asocierea unor terapii non-farmacologice sau introducerea unor medicamente noi pentru optimizarea schemei terapeutice, inclusiv tratarea bolii Parkinson avansate cu apomorfină. 

Surse: mayoclinic.org, nhs.co.uk, nia.nih.gov, parkinsonnewstoday.com, parkinson.org.

Medici care te pot ajuta

Gabriela-Mihailescu-.jpg

Neurologie

Dr. Gabriela Mihăilescu