ADHD-ul este o afecțiune care se manifestă în special la copii, dar poate continua și la vârsta adultă. Combinațiile dintre probleme de comportament, lipsa atenției și hiperactivitate pot avea repercusiuni grave asupra calității vieții. Din acest motive ADHD-ul trebuie abordat încă de la primele simptome, cu un plan de tratament personalizat în funcție de cazul specific al fiecărui pacient.
Ce înseamnă ADHD?
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune neurologică și psihică care se manifestă prin hiperactivitate, verbalizare în exces, impulsivitate, neatenție și un comportament extrem de haotic. Boala debutează în special la copii, dar poate fi diagnosticată și la adulți. În plus, persoanele de sex masculin sunt mai predispuse decât cele de sex feminin să dobândească boala.
ADHD mai poartă și denumirea de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (THDA), creând dificultăți în menținerea atenției, gestionarea nivelului de energie și controlarea impulsurilor. Totodată, ADHD-ul va limita capacitatea de a învăța lucruri noi și poate produce depresie, stres sau anxietate.
Cauzele apariției ADHD
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) apare de cele mai multe ori pe cale genetică. Majoritatea cazurilor de ADHD (sau sindrom hiperkinetic) la copii se manifestă în momentul în care unul dintre părinți sau o rudă de un grad apropiat au fost diagnosticate în trecut cu această afecțiune. Pe lângă fondul genetic, ADHD-ul se poate manifesta în cazuri mai rare și din cauza unor leziuni cerebrale dobândite.
Alte cauze pot fi fumatul, consumul în exces de alcool sau consumul de droguri în timpul sarcinii, ceea ce poate crește riscul apariției ADHD-ului în primii ani de viață. Totodată, nașterea prematură, greutatea scăzută la naștere sau factorii sociali (absența unuia dintre părinți, mediul haotic de viață sau traiul într-un centru de plasament) contribuie semnificativ la apariția tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție.
În situația pacienților diagnosticați cu ADHD din cauza unor probleme cerebrale pot apărea probleme de vorbire, atenție, luare de decizii sau dificultăți în controlul mișcărilor.
Tipuri de ADHD
Clasificată drept o tulburare neurologică și psihică, ADHD-ul se împarte în mai multe categorii, strâns legate de deficiențele care afectează în mod special pacientul, precum tipul predominant neatent, tipul predominant hiperactiv și tipul combinat hiperactiv-impulsiv și neatent.
Tipul predominant neatent
În această categorie se încadrează pacienții diagnosticați cu ADHD care au dificultăți majore de concentrare și de finalizare a instrucțiunilor primite. Cele mai frecvente cazuri apar în rândul copiilor, în special în rândul persoanelor de sex feminin.
Tipul predominant hiperactiv-impulsiv
Pacienții predominant hiperactiv-impulsiv se regăsesc tot în rândul copiilor. Hiperactivitatea la copii este cauzată de acest tip de ADHD care îi determină să devină agitați în timp ce stau pe scaun, la masă sau în timpul orelor de la școală.
În plus, persoanele din această categorie cu ADHD nu au răbdare în nicio situație, se foiesc și întrerup de cele mai multe ori alte persoane când poartă o conversație. De asemenea, tipul predominant hiperactiv-impulsiv nu are capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor pe care le primește.
Tipul combinat hiperactiv-impulsiv și neatent
Cel mai frecvent tip de ADHD este cel al tipului combinat hiperactiv-impulsiv și neatent. Pacienții diagnosticați au simptome de impulsivitate, hiperactivitate și neatenție, cum ar fi un nivel crescut de energie, lipsa atenției și incapacitatea de a se concentra asupra unei sarcini pe care trebuie să o îndeplinească.
ADHD la copii
ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare la copii. În Statele Unite ale Americii, potrivit Centrului pentru controlul și prevenirea bolilor, numărul estimat de copii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani diagnosticați vreodată cu ADHD este de 6 milioane, conform unui sondaj național efectuat în rândul părinților între 2016 și 2019. Desigur, simptomele unui copil cu ADHD pot fi confundate și cu comportamente tipice copilăriei care ar urma să dispară în timpul adolescenței.
Majoritatea cazurilor de ADHD la copii se manifestă în mediul școlar, când băieții și fetele devin hiperactivi, extrem de vorbăreți, nu sunt atenți și reușesc cu dificultate să învețe sau să-și rezolve temele.
Mai predispuși în a avea ADHD sunt băieții, fiindcă hiperactivitatea apare mai des în rândul lor. În schimb, fetele diagnosticate cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție se manifestă printr-o socializare excesivă (vorbesc mult) sau prin faptul că sunt extrem de visătoare.
ADHD la adulți
Boala ADHD la adulți prezintă simptome mai puțin frecvente decât în cazul copiilor. Persoanele de sex feminin au dificultăți de atenție, în timp ce persoanele de sex masculin cu ADHD manifestă impulsivitate și hiperactivitate – un simptom mult mai ușor depistat, determinând de-a lungul timpului diagnosticarea mai multor cazuri de ADHD în rândul bărbaților.
Simptome ADHD
Principalele simptome ale ADHD-ului sunt grupate în trei mari categorii: hiperactivitate, impulsivitate și lipsa atenției. Manifestările sunt diferite de la un pacient la altul, în funcție de locul în care se află (la școală sau locul de muncă).
În cazul hiperactivității:
– Vorbitul excesiv;
– Starea de neliniște;
– Realizarea activităților într-un mod zgomotos;
– Mișcările repetitive cu mâinile sau picioarele.
În cazul impulsivității:
– Lipsa răbdării în conversații și alte activități;
– Oferirea unor răspunsuri grăbite, înainte ca întrebările să fie formulate;
– Întreruperea altor persoane în conversații.
În cazul lipsei de atenție:
– Evitarea unor sarcini care necesită efort mental susținut;
– Dificultăți în gestionarea timpului;
– Greșeli frecvente din neatenție în efectuarea temelor;
– Dificultatea de a organiza activități;
– Memorie deficitară;
– Distragere ușoară de la realizarea sarcinilor.
Diagnostic sindrom hiperkinetic
Pentru a pune diagnosticul de ADHD medicul va începe cu anamneza, o discuție cu pacientul privind simptomele din ultima perioadă, în special comportamentul manifestat. În cazurile în care este afectată calitatea vieții școlare (în cazul copiilor) și sociale (în cazul adulților și copiilor), diagnosticul de ADHD poate fi stabilit mult mai ușor.
În plus, trebuie urmărite anumite comportamente ale pacientului, cum ar fi hiperactivitatea sau neatenția și modul de manifestare. Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție se diagnostichează în special la copiii de până în 10 ani, în formele sale ușoare, însă și un număr considerabil de adulți se confruntă cu această boală.
Tratamentul sindromului ADHD
ADHD este o afecțiune care impune folosirea unui tratament adecvat, astfel încât să nu aibă o influență negativă semnificativă asupra calității vieții. Lipsa răbdării la locul de muncă, la școală, pierderea memoriei, lipsa atenției sunt simptome ale căror frecvență trebuie ameliorată în cel mai scurt timp. Pentru a atinge acest obiectiv medicul va impune un tratament medicamentos sau va recomanda consilierea psihologică.
Tratament medicamentos
Medicul va propune o schemă de tratament pe termen lung, pe bază de medicație care poate presupune antidepresive, antipsihotice, psihostimulente sau stabilizatoare de dispoziție. De asemenea, pot fi recomandate suplimente care să stimuleze sistemul nervos central și să crească nivelurile de dopamină și norepinefrină.
Psihoterapia
Psihoterapia este o altă metodă benefică în tratarea ADHD-ului care poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului. Prin urmare, o persoană cu ADHD poate apela la diferite terapii psihoterapeutice precum: managementul stresului, terapia de familie, tehnicile de management al comportamentului sau terapie cognitiv-comportamentală.
În cazul copiilor, terapeuții pot structura diferite „strategii” pentru părinți, astfel încât să fie urmărit comportamentul în relațiile cu colegii de la școală sau în unele situații de zi cu zi. Spre exemplu, micuții pot fi recompensați pentru anumite fapte bune, pot fi încurajați să se angajeze în diferite activități sau să-și organizeze mai bine articolele școlare și jucăriile. În acest mod pot fi diminuate efectele ADHD-ului sau chiar eliminate în timp.
În ceea ce privește adulții, planul terapeuților va fi unul mai simplu. Principalul obiectiv constă într-o mai bună gestionare a timpului pacientului, dar și într-o mai bună organizare a activităților cotidiene.
Tulburări asociate ADHD
ADHD-ul nu este o boală care să cauzeze alte probleme psihice sau de dezvoltare, însă în cazul copiilor (mai ales) poate provoca și alte afecțiuni precum:
– Tulburarea de învățare;
– Tulburările consumului de substanțe interzise (precum drogurile);
– Tulburările de anxietate;
– Tulburările dispoziție;
– Tulburare de spectru autist;
– Tulburări ale ticurilor sau sindromul Tourette;
Schema FAQ:
Q: Cum ne comportăm cu un copil cu ADHD?
A: În cazul în care un copil a fost diagnosticat cu ADHD, un părinte trebuie să-și adapteze comportamentul și metodele educative în funcție de situația copilului. De asemenea, trebuie să învețe tehnici de comunicare în situații de criză, dar și exerciții de relaxare.
Q: Cum îți dai seama dacă ai ADHD?
A: ADHD-ul se manifestă prin schimbări de comportament, cum ar fi lipsa atenției, lipsa concentrării în anumite situații sau lipsa răbdării.
Surse: nhs.uk, healthline.com, mayoclinic.org, webmd.com, cdc.gov
