enayatimedicalcity.ro

sabina, Author at Enayati Medical City

Webinar live Wargha Enayati

Marti, 13 aprilie, de la ora 17:00 Business Days organizează un Webinar Live alături de fondatorul Enayati Medical City, Wargha Enayati.

Ce veti descoperi în acest Webinar?

  • Enayati Group – trecut, prezent și viitor.
    • Ce ai invățat din aceasta călătorie, de la start până în prezent?
    • Ce înseamnă să lansezi o afacere în domeniul medical în România?
    • De ce ai nevoie pentru a pune bazele unei afaceri solide în domeniul medical?
  • Cum să-ți pregătești afacerea din domeniul medical pentru a atrage un investitor sau pentru a face un exit?
    • Ce cumpără investitorii?
    • Cum evaluează afacerea?
    • Ce și cum se poate negocia cu un investitor?
  • În ce investeste Wargha Enayati?
    • Cum alege afacerile în care investește?
    • Ce beneficii aduce alături de bani în afacerea în care investește?
    • Cum se derulează relația dintre investitori (Cleverage Venture Capital) și antreprenori?
  • Cum va evolua piața medicală globală? Dar în România?
    • Ce oportunități se deschid antreprenorilor care vor să deschidă sau să consolideze o afacere în acest domeniu?

Raluca Mitran, specialist geriatrie: „Vârsta nu e o boală, ci o sumă de experiențe pozitive și negative, din care putem învăța multe”

Descoperă interviul Ralucăi Mitran din LIFE.RO.

Raluca Mitran are 39 de ani, este medic geriatru, a ales această specializare fără multe planuri ori așteptări, iar acum a devenit un reputat specialist, cu sute de cazuri rezolvate.

Raluca Mitran și-a început cariera la Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, din București, a lucrat în mai multe centre rezidențiale pentru seniori, iar acum o găsiți la Enayati Medical City.

Cel mai bun prieten al meu este un pacient pe care l-am preluat în urmă cu 4 ani, într-o stare de degradare serioasă, după ce îi murise soția. Omul are 87 de ani și a fost diplomat, un veritabil intelectual, iar acum, când am un examen ori un moment stresant, îl sun, îl vizitez și îi cer părerea. Cu experiența lui de viață, îmi dă cele mai bune sfaturi. Părintește.

Dintre toate specialitățile medicale pe care le puteai încerca, de ce ai ales exact geriatria?

Raluca Mitran: Am terminat UMF Iași, am dat rezidențiatul național, iar după ordinea mediilor dar și pentru că soțul meu primise un job în București a trebuit să vin în capitală, unde aveam, desigur, mai multe opțiuni de carieră medicală. Una dintre ele era geriatria.

In mintea mea, geriatrie însemna Ana Aslan, Gerovital și cam atât. Nu făcusem această specialitate în facultate, nu știam ce este.

Așa stând lucrurile, faptul că sunt încă aici înseamnă că de fapt nu eu am ales geriatria, ci ea m-a ales pe mine. (râde)

Geriatria este o specialitate nu prea cunoscută la noi, Cenușăreasa medicinei, iar față de alte specialități, care tratează fie inima, plămânii ori prostata, geriatria este o specialitate integrativă, un cumul de patologie fizică, degenerativă și o importantă componentă psihică și psihologică.

Am lucrat în centre rezidențiale, unde vezi pacientul a la longue, o lună, două, un an și nu într-un consult de o oră și o revenire peste jumătate de an, iar una dintre marile mele satisfacții este că am reușit să reabilitez oameni care ajunseseră să se simtă abandonați, neglijați, inutili.

Prin tratament medicamentos adecvat, precum și prin sprijin permanent, am reușit să îi aduc într-un punct în care să-și poată restabili încrederea de sine, demnitatea.

Acum, cei mai buni prieteni ai mei sunt pacienții, vârstnicii.

Dacă ne întoarcem mai mult în timp, de ce ai ales să devii medic?

Raluca Mitran: Nu vin dintr-o familie de medici, pur și simplu mi-am dorit să ajut oamenii. Asta este structura mea interioară.

Aveam două opțiuni de carieră: medicina sau matematica. Ca structură, sunt mai degrabă matematică, doar că în clasa a VIII-a am decis să mă orientez spre medicină, să ajut oamenii.

De ce?

Raluca Mitran: Dacă mă gândesc bine, la momentul acela o variantă sensibilă era medicina veterinară.

Când eram mică aduceam acasă, culeși de pe toate drumurile și aleile, căței, pisici și tot felul de animăluțe pe care le tratam, le vindecam apoi le găseam o casă primitoare.

Întotdeauna am fost atrasă de cei mai oropsiți. Dacă dădeam peste doi căței, unul cu picior și celălalt fără, sigur îl alegeam pe cel fără picior, din convingerea că pe cel cu picior îl va lua cu siguranță altcineva. Practic, îl aleg pentru a-i da o șansă pe care altcineva nu i-ar oferi-o.

În continuare adopt câini și pisici, dar uite că până la urmă, drept carieră, am optat pentru medicină umană, neînsemnând că mi-am pierdut vreun pic din iubirea față de animale.

Cine din familia ta era așa?

Raluca Mitran: Mama și bunica.

Povestește-mi despre ele!

Raluca Mitran: Mama a fost inginer chimist, s-a pensionat și mă ajută acum la creșterea fetiței celei mici. Cu voie sau fără, este o bunică foarte activă, iar asta cred că o menține foarte mult.

În momentul în care fiica mea va merge la școală și se va rupe de bunica, mă tem că se va produce o cădere. Trebuie să fiu atentă și să pregătesc bine.

Acum însă mama este o bunică ținută în priză, o bunică activă.

Ai mutat-o aici?

Raluca Mitran: Nu, face naveta București-Brașov. (râde)

Ce anume din bunica ta s-a păstrat în mama ta, în rolul ei de bunică?

Raluca Mitran: Umanitatea, căldura, devotamentul, implicarea. Mama se pune pe ultimul loc și-ți dă ție totul, chiar dacă rămâne fără nimic.

Eu cred că cei 7 ani de-acasă i-am primit de la bunica. Tot ce înseamnă decență, modestie, bun simț, apreciere a valorii muncii, vin de la ea. Acum le primește și fiica mea de la mama.

Ajungi la geriatrie. Ce așteptări aveai, ce ai găsit și ce ai schimbat?

Raluca Mitran: Ți-am spus: nu știam decât de Gerovitalul Anei Aslan și de institutul de la Otopeni. Acolo am și ajuns prima dată, unde am găsit mulți pacienți vârstnici, cu probleme articulare, supărați, deprimați, care veneau să-și facă procedurile de recuperare.

Cam dezolant peisajul.

Iar tu ai fugit mâncând pământul!

Raluca Mitran: N-am fugit, nu!

De ce?

Raluca Mitran: Pentru că am avut norocul să găsesc acolo o doctoriță minunată, doctorița Dițoiu, coordonatoarea mea de rezidențiat, cu care am avut o legătură foarte bună. Încet, încet am început să intru în pâine, să cunosc oamenii, să mă atașez de ei, să pricep că geriatria nu înseamnă numai oase și artroze, ci multiple domenii, de la cardiovascular, la neurologie sau ginecologie și tulburări cognitive.

Pacientul geriatric are de toate, este un înveliș care ascunde multe lucruri, și pozitive, și negative. Doar că eu am încercat tot timpul să văd într-un pacient ceea ce e bun și să-i stimulez și lui atenția către partea plină a paharului.

Cum reușești să vezi omul dincolo de boala lui, să te menții optimistă?

Raluca Mitran: Cred că ține de structura mea.

Și mai e ceva: mă gândesc cum aș fi eu la 70 sau 80 de ani și-mi dau seama că este posibil să fiu mai rău decât cel din fața mea.

Vârsta nu e o boală, ci o sumă de experiențe pozitive și negative, din care noi putem învăța multe.

Cine vede vârsta ca pe o boală? Pacientul sau societatea în ansamblu, rudele, apropiații pacientului?

Raluca Mitran: Cred că și unii și ceilalți. Dar cel mai mult o văd așa pacienții. Când îi auzi spunând: „am o vârstă!” deja te gândești la boală, la izolare și la marginalizare. Iar pe măsură ce înaintează în vârstă li se modifică și comportamentul, și gândirea.

De ce spui asta?

Raluca Mitran: Pentru că pacientul ajunge să își accepte „soarta”. Nu mai merge la lucru, vede că nu mai este luat în seamă, nu mai este util pentru societate, nu se mai poate deplasa, este exclus din anumite cercuri sau se autoexclude, pentru că nu mai poate face față, nu se mai poate mobiliza. În consecință, își spune că toate aceste neputințe au venit cu vârsta. Iar o dată cu acest gând apar și modificările la nivel comportamental, psihologic.

Astfel ajung să spună: am o vârstă, sunt bolnav, e normal să fiu așa.

Cât de mult s-a schimbat în tot acest timp peisajul acela dezolant despre care vorbeai mai devreme?

Raluca Mitran: Nu cred că s-a schimbat. Cred că m-am mutat eu în locuri de unde am putut schimba lucrurile, de unde am putut face ce mi-am propus, împreună cu o întreagă echipă de recuperare medicală și terapeuți. Am realizat că, printr-o astfel de muncă integrativă susținută, poți schimba calitatea vieții celor cărora te adresezi.

Cum?

Raluca Mitran: Cum ziceam, cu o bună îngrijire, cu o asistență adaptată și integrată și prin aceste mesaje pozitive despre care spuneam: „bine, ai 80 de ani, dar vârsta nu e decât un număr!”. „Da, dar nu mă pot mișca!”. „Adevărat, dar ai familie, ai nepoți; ei sunt mândria ta, fiindcă au ajuns să profeseze unde nimeni dintre cunoscuții tăi nu a ajuns. Te mândrești cu ei!” Aduci focusul pe părțile pozitive și astfel reușești să crești respectul de sine al seniorului.

Marea majoritate a vârstnicilor suferă de depresie, fie una reactivă la mediu, fie una ce apare în contextul unei patologii. Tratând depresia, care la vârstnici este sub-diagnosticată, subevaluată, îi poți ridica și din această stare.

Noi, aparținătorii, rudele, ce putem face?

Raluca Mitran: Tu, ca rudă, le poți acorda mai multă importanță, încredere; poți să le ceri ajutorul, poți să-i faci să se simtă utili, implicați și nu abandonați ori lăsați deoparte.

Pare că centrele rezidențiale sunt niște locuri în care intri pe picioarele tale și ieși cu ele înainte.

Raluca Mitran: Există o mulțime de centre rezidențiale acum pe piață, fiindcă vorbim de un business. Populația este îmbătrânită și, cum este foarte mare nevoie de creșe și de grădinițe, este nevoie de centre rezidențiale.

Când spun centru rezidențial mă gândesc că acolo ar trebui să găsim, dincolo de partea de asistență medicală specializată, kineto-terapie, fizioterapie, contextul prin care pacienții să fie implicați în activități, să aibă oportunități de socializare și cunoaștere și susținere.

Dincolo de ce este centrul rezidențial, ideea că internarea este pentru totdeauna nu este tocmai adevărată. Întreaga procedură se poate face în etape: o internare într-un centru rezidențial, pentru o lună-două, în care se face e evaluare și un plan de tratament, de îngrijire, după care pacientul se poate întoarce acasă, pentru a reveni ulterior. Dacă este nevoie, terapeutul poate aborda și ideea unei internări pe termen lung sau permanent.

Alternativa ca pacientul să rămână acasă, într-un apartament, cu un cățel sau o pisică, să primească, din când în când vizita cuiva, să stea singur, nesupravegheat în alimentație, în administrarea medicației, cu riscuri de cădere sau de evenimente dramatice nu mi se pare o idee bună.

Ce au făcut pandemia și mesajul: „aveți grijă de vârstnicii voștri, stați departe de ei pentru a-i proteja!”? Au ajutat sau au stricat?

Raluca Mitran: Din punctul unde mă aflu eu lucrurile se văd cam așa: înainte de pandemie vârstnicii erau neglijați. În pandemie a apărut în presă ideea că vârstnicii trebuie protejați, izolați, supravegheați.

Întrebarea rămâne: acest mesaj i-a ajutat pe vârstnici sau i-a ajutat pe adulți să aibă scuza de a nu-i mai vizita pe vârstnici.

Pe vârstnici pandemia nu i-a ajutat în niciun fel; au rămas la fel sau chiar mai izolați. Celor care aveau o oarecare mobilitate și puteau ieși o oră în parc sau mergeau la cumpărături, adică aveau o rutină a mișcării, pandemia le-a anulat aceste ieșiri sau le-a limitat.

Pe aparținători pandemia i-a ajutat să nu-și vadă vârstnicii. Sau să găsească o scuză pentru asta. Cei care nu-și vedeau vârstnicii înainte nu-i văd nici acum.

Bătrânețea se vede la noi fie ca înțelepciune, fie ca decrepitudine. Am sentimentul că „bătrânețea=decădere” este o idee mai populară acum decât prima. Ce putem face noi să schimbăm această percepție? Care ar fi mesajul care i-ar ajuta pe seniori?

Raluca Mitran: Vârstnicii, indiferent de patologia asociată, sunt oameni cu potențial. Încă mai avem ce să învățăm de la ei, iar tot ce trebuie să facem este să știm ce să cerem din experiența lor.

Ție ce-ți place la această specialitate?

Raluca Mitran: După ce ajungi să cunoști omul, să-l stabilizezi, să-l echilibrezi medical și paramedical, deci fizic, psihic și psihologic, ai satisfacția că ai reușit să-i scoți la suprafață ce e mai bun. Și s-ar putea să ai surpriza să descoperi mici diamante.

Am multe cazuri despre care aș putea să-ți povestesc, pacienți de 70-80 de ani. Uite, am să-ți povestesc despre un prieten bun. Este pacientul meu de vreo 5, 6 ani și l-am preluat într-un moment foarte vulnerabil, după ce îi murise soția. Era într-o formă de depresie destul de gravă și avansată, însă una bine ascunsă.

Am stabilit o legătură între noi, am reușit să îi câștig încrederea, am reușit să îl echilibrez medicamentos și psihologic, iar în doi ani de zile a luat în greutate 15-20 de kg, e de nerecunoscut.

Omul are 87 de ani, a fost diplomat și este cel mai bun prieten al meu. Când am un examen, traversez o perioadă stresantă, îl sun, îl vizitez, mă sfătuiesc cu el.

Din experiența lui de viață îmi dă cele mai bune sfaturi. Părintește.

M-am convins că-mi vrea binele și mi-am dat seama că de fiecare dată când m-a sfătuit ceva a avut dreptate totală. Dacă el îmi spune ceva, am încredere totală, dar și eu dacă zic ceva, el face întocmai.

Dacă el îmi spune: „tu poți să faci asta!”, înseamnă că pot. Cu alte cuvinte, el mi-a crescut mie încrederea în mine, iar eu i-am crescut lui încrederea în el.

Cuvinte cheie: Enayati Medical City, spital, medical, medici, asistenta medicala, geriatrie, seniori, medic, varstnici

 

 

10 informații utile despre stenturile la inimă

Dr. Alexandra Dumitru, medic specialist cardiolog, a explicat în SmartLiving.ro care sunt cele mai importante informații despre stenturile coronariene.

1. Cel mai frecvent, stenturile sunt folosite pentru arterele coronare.
Acestea sunt arterele care irigă miocardul astfel încât acesta să poată funcționa normal. Vascularizația inimii este realizată de trei artere coronare care pornesc din aortă.
În timp, arterele coronare pot suferi îngustări (stenoze) sau blocaje (ocluzii) de vină fiind factorii de risc cardiovascular. Cu cât o persoană are mai mulți factori de risc cardiovascular, cu atât riscul de apariție a leziunilor coronariene crește.
Leziunile coronariene sunt cauzate de plăcile de aterom, adică depuneri de colesterol. Leziunile coronariene semnificative, capabile să producă ischemie (diminuarea circulației ce duce la afectarea organului), sunt stenozele mai mari de 70%. Acest tip de leziuni pot afecta o arteră coronară, două sau pe toate trei.
Există cazuri când pe o arteră coronară sunt mai multe leziuni semnificative. Stenturile sunt implantate pentru rezolvarea acestor leziuni semnificative și pentru salvarea țesutului miocardic în cazul unui infarct.

2. E necesară o coronarografie înainte de montarea unui stent
Leziunile coronariene semnificative se manifestă prin -angină pectorală– fiind și cel mai întâlnit motiv pentru care pacienții se prezintă la medicul cardiolog. Odată ridicată suspiciunea de afectare coronariană medicul va recomanda o serie de investigații ce vor confirma sau infirma prezența leziunilor coronariene și vor stabilit riscul de infarct miocardic acut.
Investigația prin care se descoperă leziunile coronariene și se stabilește gradul de stenoză se numește coronarografie. După efectuarea coronarografiei, medicul va decide varianta de tratament a leziunilor coronariene.
Există varianta intervențională (angioplastia – cu stenturi, balon) sau chirurgicală (by-pass-ul aorto-coronarian) fiecare variantă având indicații precise.
În cazul infarctului miocardic pentru că este nevoie de o restabilire rapidă a fluxului sanguin în artera coronară, coronarografia și angioplastia ar trebui efectuate cât mai rapid de la debutul simptomelor.

3. Și tinerii pot avea avea nevoie de stenturi pentru inimă
Există si tineri care au nevoie de stenturi și sunt din ce în ce mai mulți. Cei care au diabet zaharat tip 1, cei dializați, cei cu dislipidemie familială pot avea afectare coronariană de la o vârstă fragedă.
Pe lângă această categorie de pacienți care au moștenit patologii cu risc aterogen mare mai sunt și pacienții care, prin stilul lor de viață, ajung în această situație nedorită.
„Vârsta din ce în ce mai mică la care adolescenții încep să fumeze, noile țigări electronice, alimentația hipercalorică, lipsa educației pentru prevenția obezității și a bolilor cardiovasculare au făcut ca, în ultima perioadă, să întâlnesc pacienți din ce în ce mai tineri”. Dr. Alexandra Dumitru, medic specialist cardiolog

Cel mai tânăr pacient avea 32 de ani
Medicul cardiolog ne-a spus că cel mai tânăr pacient al său a fost un bărbat de 32 de ani care s-a prezentat la camera de gardă cu durere toracică anterioară și care avea infarct anterior. Pacientul a avut o evoluție bună pentru că s-a prezentat foarte repede de la debutul durerii și astfel a beneficiat de tratamentul intervențional de dezobstrucție și implantarea a două stenturi.
Tânărul a povestit cum se uita la televizor în fiecare seară și vedea același spot publicitar cu descrierea simptomelor din infarctul miocardic acut și cum a simțit durerea a înțeles că e o urgență.
De obicei, tinerii au o evoluție nefavorabilă după un infarct miocardic pentru că se produce o leziune pe o suprafață mare și prezentarea la medic se face de obicei târziu, atenționează medicul cardiolog.
Cereți sfatul unui medic înainte să vă apucați de sport
O atenționare specială pentru cei care se apucă de sport: „În ultima perioadă, am avut pacienți între 35-45 ani care au dorit să-și schimbe stilul de viață și începând să alerge au făcut angină. Unii dintre ei aveau leziuni bicoronariene și unul în vârstă de 39 ani avea leziuni tricoronariene. Cel din urmă avea un risc mare de moarte subită în timpul efortului”, mai explică specialistul care recomandă tuturor celor care vor să se apuce de sport să consulte un medic, iar dacă în timpul efortului apare angina să întrerupă activitatea fizică până ce va primi acordul unui medic cardiolog.

4. Implantarea stentului se face minim invaziv cu anestezie locală
Stentul este implantat abia după efectuare angiografiei. Implantarea unui stent (angioplastie coronariană) este o procedură minim invazivă care presupune anestezie locală la locul puncției (inghinal dacă se intră prin artera femurală sau la nivelul încheieturii mâinii dacă se alege artera radială).
Prin puncție se introduce un tub subțire numit cateter care are la capăt un sistem balon stent pliat cu un diametru sub 1mm.
Stentul, acest tub dantelat din metal (foto) se depliază prin umflarea balonului pe care este montat și apoi acesta rămâne în vas după extragerea balonului. Unii pacienți simt o jenă retrosternală la umflarea balonului. După procedură, în funcție de tehnică, pacientul trebuie să stea imobilizat în pat 12 ore (dacă se alege arteră femurală) sau câteva ore cei care au făcut procedura prin abord radial.
În timpul procedurii se folosește o substanță de contrast care se elimină renal astfel că este recomandat ca pacientul să fie bine hidratat oral sau în cazul în care acesta nu poate, prin perfuzie.

5. După implantarea stentului e nevoie de medicamente și schimbarea stilului de viață
După montarea unui stent, pacienții vor avea o medicație obligatorie. În funcție de tipul de stent implantat, durata medicației antitrombotice variază.
Unii pacienți își imaginează că după implantarea stentului sunt ca noi. Adevarul este că viața lor a fost salvată, au scăpat de simptome, însă ei trebuie să-și mențină starea de sănătate astfel obținută prin medicație și schimbarea stilului de viață.
Viața înainte și după stenturi la inimă
După ce înțeleg acest lucru, pacienții au o calitatea a vieții foarte bună. Singurele restricții pe care le va avea vor fi cele care sunt recomandate tuturor oamenilor.
Pacienții care au suferit un infarct aparent în plină stare de sănătate au parte de o experiență traumatizantă care fie îi deprimă și devin anxioși, fie îi motivează și devin oameni atenți la sănătatea lor, a mai constatat medicul cardiolog.

6. Cât durează un stent?
Durata de viață a unui stent depinde foarte mult:
• de modul de implantare,
• de tipul de stent ales,
• de patologia asociată,
• de complianța pacientului la tratament,
• de modificarea stilului de viață.
Sunt mulți factori implicați, așa că nu există un număr care poate să fie valabil pentru toată lumea. E important de știut ce trebuie să facă pacientul pentru a nu ajunge în situația în care stentul se restenozează, cât de importantă este medicația, cât de strict trebuie controlați factorii de risc, cum trebuie să-și schimbe dieta, cât sport trebuie să facă.
Medicul cardiolog spune că are pacienți care au stenturi de mai mult de 10 ani și pentru că au fost atenți și au înțeles tot ce i-a sfătuit să facă, probabil vor dubla vârsta stentului.

7. Simptome după montare stent? De obicei, nu există
În mod ideal, după implantarea stentului pacientul ar trebui să fie asimptomatic. Cu o incidență foarte mică, există cazuri de infarct periprocedural în primele 48 ore după implantare.
Imediat după impantare, disconfortul resimțit ține mai mult de abordul prin care a fost introdus stentul (abord femural, abord radial) pentru că în cazul abordului femural este necesară o imobilizare de 12 ore.
Ulterior, pacientul își reia activitățile obișnuite, însă unii rămân cu anxietate din cauza fricii că se restenozează stentul.

8. Tomboza de stent poate apărea și după un an
Tromboza de stent este formarea unui tromb (cheag) la nivelul stentului, cel mai adesea cu producerea unei ocluzii și deci infarct miocardic acut. În funcție de intervalul scurs de la montarea stantului, tromboza de stent poate fi:
• acută (în primele 24 de ore),
• subacută (în primele 30 zile),
• tardivă (în primul an),
• foarte tardivă (peste 1 an).
De ce apare stenoza de stent
Întârzierea sau chiar lipsa reendotelizării în cazul stenturilor farmacologic active este benefică pentru revenirea restenozării, dar totodată riscantă pentru că lasă scheletul metalic descoperit și vulnerabil la tromboză.
Factorii favorizanți ai trombozei intrastent sunt factori asociați procedurii/leziunii (folosirea de stenturi multiple, stanoze mici, bifurcații, vas cu diametru mic, flux lent, disecții coronariene, malpoziția stantului) sau factori caracteristici pacientului (întreruperea medicației antiplachetare, necomplianța la tratament, dislipidemia, diabetul).

9. Speranța de viață cu stent poate crește
Speranța de viață a pacientului după montarea unui stent coronarian depinde în primul rând de boala cardiacă subiacentă, vârsta și starea medicală a pacientului. Un pacient mai tânăr, de exemplu, care are o inimă puternică și nu a suferit niciodată un infarct, va trăi, cel mai probabil, o viață activă.
Pe de altă parte, în cazul unei persoane de 70 sau 80 de ani care are o inimă slăbită de multiplele infarcte anterioare și care are alte probleme medicale grave, speranța de viață va crește după inserarea stentului însă nu va atinge speranța de viață ca a unui individ de aceeași vârstă fără patologie cardiovasculară.

10. Cât costă un stent la inimă? Procedura e decontată prin asigurări
Atât coronarografia, cât și angioplastia cu stent sunt proceduri decontate de Casa Națională de Asigurări și pot fi realizate în mai multe spitale de stat din București și din țară. Pacienții cu infarct miocardic acut primesc acest timp de tratament de urgență prin programul STEMI.
Există si cazuri foarte complexe care necesită anumite tipuri de stent sau proceduri adjuvante shockwave, rotablație care nu se găsesc în toate centrele de cardiologie intervențională astfel că pacientul apelează la sistemul privat.
În sistemul privat, prețurile variază în funcție de numărul de stenturi, tipul de stenturi, tehnica de montare astfel că o angioplastie coronariană cu stent metalic (BMS) poate ajunge la 6.400 de lei însă procedurile cu mai multe stenturi pot ajunge și la 25.000 de lei.

Cuvinte cheie: Enayati Medical City, spital, medical, medici, asistenta medicale, ingrijire, cardiologie, medic, stent